Totul este spus

 Primul meu pas a fost pura armonie,
 Intampinarea vietii prin scutirea de agonie.
 Am comunicat prin atingere si confuzie,
 Si raspunsul a fost pura armonie.


 In timpul ce-l devoram deveneam supus lui,
 Supus lacrimii si zambetului.
 Distrugeam prin pura frumusete,
 Iar tot ce cream era simpla dezbinare.


 Acum puneam totul sub cuvant,
 Ascultam de toti si-mi faceam avant,
 Intelegeam dorinta in timp de sughit,
 Si totul imi era cuvenit.


 Toti pasii mei au fost vreo trei,
 Aveam varsta conceptului si-mi strangeam idei.
 In secunda interpretarii simteam socul consecintei,
 Intelegeam o mica parte si ma aflam printre ei.


 Acum aveam trasaturi de contradictie,
 Ochii imi priveau ura si dispretul de constructie.
 In sentimentele versurilor precedente,
 Ramaneam pustiu si pe segmente!


 Ma aflu in cativa ani de libertate,
 Inteleasa in asa fel de mine doar ca ma simteam dur pe coate.
 Simpla cugetare a momentului,
 Ma facut sa-mi arat adevarata fata prezentului.


 Sunt exact aici, in clipa intima,
 Tanjesc dupa pierdut si-l am in palma,
 Imi las toata mintea continutului nesigur,
 Si-mi aflu latura din care ma scutur.


 Totul e spus, si cred ca m-ai placea,
 Dar ai nehotararea inceputului,
 De desconsiderare ori aprecierea mea,
 In nesiguranta cuvantului!