Nestiind unde trebuie sa ajung, am pierdut si din deliciul inceputului.
Nestiind ce sa ajung, am pierdut si sicriul sensului.
Nestiind ce sa cred, am pierdut si mirul arbitrului.
Dar stiind toate astea, mi-am trezit in mica parte vointa zenitului.
Si in punctul de inceput al apogeului, parca sunt tot mai confuz in fata constientului!
Intreb toti ochii, dar fara cuvant, care-i sensul sfarsitului..
Si-n cuvant vad grotesc, dar defapt este apogeul continuitatii prezentului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.