marți, 14 februarie 2012
Imi pare rau
La imaginatia razei privirii mele
Am adaugat un dor sa-mi opreasca lacrimile
Uitandu-ma in trecut
Iar prezentul meu fiind neascultat cazu mut.
Stiu ce am fost in viitor, caci ma gaseam in trecut spanzurat de prezent
Si galbenul meu incet se transforma intr-un gri permanent.
Sunt un nuc cu rele frunze
Ascutite-n uitare si usturator sunt pe surprize.
Imi pare rau ca am renuntat
Si pe tine iubita mea, sufletului te-am denuntat
Caci eram fricos si o dragoste aveam de infruntat
Timpul ma controla, iar eu eram doar timid si enervat.
Imi pare rau de timp ca nu l-am controlat
In sentimente pure el era pierdut si uitat
Cu carcasa sparta caut alinare-n dor
Acum caut incet incetisor, ca-n trecut eram un pradator.
Imi pare rau si pe foaie ma astern usor
Imi pare rau si-n amintire ajung la resemnare pe margine de dor.
Pun in locul meu cel mai frumos covor
Pe care tu iubita mea, sa calci pretentios si miscator !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.