luni, 18 septembrie 2023

Rezonanță

 Deși vin din lumină, 

Dețin întuneric în surdină.

Deși sunt spațiu gol și tihnă,

Dețin agitație și înclinație meschină.

Un cântec ce mă înclină,

Să caut savoarea deplină,

Într-o lume ce deprimă,

Ce caută exces de pervers și se închină.

Pumnul ăsta se imprimă,

Din cele două, una se animă,

Căci apogeul se suprimă,

Când una urlă, iar cealaltă se comprimă.

Și o turmă suspină,

Unii mă înțeleg, alții mă reprimă,

Și asta pentru că totul este pe Inimă.

marți, 11 ianuarie 2022

O baltă ce mă privește

Mă plimb prin cartier și este,

O baltă ce ma privește.

Vorbește despre mine,

Și spune tot ce am pe creste.


Mai dau o tură, să realizez contexte,

Și tot ce mintea îmi șoptește,

Este că balta, mă privește,

Nu vorbește despre mine, nu cunoaște nici nu este.


Atunci eu ma gândesc cum sporește, 

Și tot ce a murit, nu mai crește. 

Am niște gânduri de tristețe, 

Ce am avut și ce mai este? 


Și nu ma opresc, deloc dezinteresat dau veste, 

Tu sau eu este cel ce este, 

Timpul vechi, timpul nou

Prin gură, mâini și ochi ne iese. 


vineri, 25 iunie 2021

Creație

 Calea lactee, situată într-un mic punct,

Aflat în palma mea, confuz și fără repere. 

Se aprinde miraculos, în același timp defunct,

Invizibil de a înțelege, aceste versiuni rupestre. 


Mă plimbă prin lumi și intenție, 

Din consistență atrag atenție, 

Cu gânduri în spirală, 

Învârt cu niște bețe, 

Tot universul, arătand că suntem ființe mărețe. 


Tot într-un punct închid, 

Că sunt gazos, solid și lichid,

Și doar în starea de dimineață, insipid. 


marți, 2 martie 2021

Către oameni

Fără voi eu n-am lumină,
Fără voi, o beznă continuă.
Atâta creație și totul sub cortină,
Ochii mei, suav agită o gură meschină.
Tot ce privesc sunt ale mele umbre ce înclină,
Să se transforme în lumină.
Toată pacea asta din surdină,
De nu s-ar povesti, eu ași rămâne în vină.
Va iubesc, lihnit însă și cu gura plină,
Și tot ce am de spus e că nimic nu reprimă,
Cuvintele " Te iubesc", căci ele doar imprimă,
Calitatea noastră etică și destinul din retină.

marți, 19 mai 2020

Iubito...



Pașii mei, îmi spun că eu pășesc,
Deși nu simt, mă grăbesc.
Dar tu din colțul tău, ochii tăi în ai mei oglindesc,
Și îți spui; rău sau bine, chiar nu deosebesc.
Prin atâta timp și vreme am început sa gonesc,
Să caut un răspuns, să te înveselesc,
Dar un ego, ce nu eu îl urzesc,
Răsare binedispus și bisericesc.
Ai crede că am venit să te cuceresc,
Însă iubito, eu vreau sa te descopăr,
Nici cum să te asupresc.
Iar în mintea mea, de pe acum zăresc,
Cum cu inima cioplesc,
Zei și spirite cu care am să îți zâmbesc,
Căci tu, din tot ceea ce rostesc
Nu înțelegi nimic, poate doar ceva nefiresc.
Și zile, și nopți am încercat sa te deslușesc,
Pe când din enigma ta, tot ce pot sa unesc,
Sunt decât gândurile mele și doar le privesc.
Eram agitat, un zbucium pământesc,
Emoționat, imposibil sa greșesc.
Am continuat așa să pășesc,
Până ce m-ai sărutat, contrar omenesc,
Nu am orbit ci am început să cresc.
Iubito, îți șoptesc
Că și ziua și noaptea eu ție mă potrivesc,
Cum tu noaptea cerul îl luminezi ceasornicesc,
Așa eu ziua, în uimire și cuvânt te amintesc.

luni, 10 februarie 2020

Liberul arbitru

Am văzut că dacă este cineva să te înțeleagă, o va face fără efort; și am văzut și inversul.
Am văzut că dacă nu vrei să accepți un lucru, nu îl accepți sub nicio formă, de orice valoare.
Am văzut că orice lucru ai poseda pe pământ, nu ajunge sa te împlinească și la sfârșitul vieții rămâne dorința de auto-dăruire.
Am simțit cum Dumnezeu, prin alegerea mea, mi-a purtat cuvintele și pașii.
Am văzut o lume pustie, în inima de acum; însă în aceeași am văzut și inversul.

marți, 8 octombrie 2019

Tată


Tată ești departe și mă simt sugrumat,
Am nevoie de tine, în lipsă sunt dezorientat.
Tată ai cuvinte ce îmi curg prin vene,
Lor m-am dedicat, însă prea devreme.

Aș vrea sa îmi vorbești, cald dar detașat,
Cum tu obișnuiai, să mă râzgâi necondiționat.
Pașii tăi de ar pași aici,
Eu același aș fi, însă tu ai încerca să mă implici.

Să ști, tată
Că mama aleargă,
Întărită și orientată,
Să umple golul, pe care tu îl mângâiai odată.

Noi, cei trei rămași
Suntem puțin răi și lași.
Însă tată, îți promit
Noi trei ⚟ învățăm, doar ne-am împotmolit.


Mă retrag din cuvânt,
Și tată, în speranță mă avânt,
Aici te văd și să vorbesc mă amân,
E totul alb și pe "te iubesc" îmbrățișează,
Eu nu mă mai mișc, aici rămân.