Oameni

   Ce se pierd in fior,
   Ce's duri precum un carnivor,
   Ce's infiniti ca si cerul de dupa nori,
   Suntem noi, oamenii Dumnezeului lor!


   Parem pamant, dar suntem apa,
   Parem rai, dar suntem infern,
   Rau nu ne mai pare, caci suntem in groapa,
   Sa zbieram nu mai putem, caci suntem slabi, ne masuram in semn!


   Cine suntem noi printre noi?
   Demoni printre demoni, temandu-se de oi,
   Ingeri printre ingeri, aducand moarte-n flori,
   Suntem noi, ai nostrii oameni moi!


   Picam in nuante de gri ori negru,
   Si pictam totul alb ca nu-i greu,
   Sa mintim ori sa fugim de al nostru ochi miseu,
   Ce se apasa-n suflet... devenind tot mai aspru!


   Stingem fercirea si binele, caci nu-i al nostru,
   Atingem astrele-n cuvinte si greu ne mai vedem rostu',
   Pierim printre neajunsuri inutile, caci nu vedem costu',
   Si ne aprindem in minciuniile ochiului, cerand aclamatii cu dosu' !

Sens vital

Masa-i scrum,
Tu un fruct
Casa-i livada
Totul un pom
Si pomul masa.

Glas

  In sopata unei lacrimi am simtit tot,
  O ploapa ce cadea repetat, repeta ca eu sunt tot,
  Si tot ce stiam, in clipa am uitat,
  Fie voia mea, ori a celui ce neincetat ma ajutat.

  Treceam prin apa stingandu-ma in foc,
  Tipand bucuria eterna a unei unde de soc.
  Si eu instabil pe loc,
  Rapid ma suceam, inversand instant efectul tot.

  Nevrand a pastra nimic,
  Fugeam prin lacrimi si amintiri,
  Cautand inima a ma saruta un pic,
  Ca amar ce fiind, m-am inchis in miile de priviri.

  Oare ce vreau sa ating, ca sunt contrar oricarui gand,
  Si ma trezesc in vis ca ma trezesc plangand,
  Caci n-am un ajuns, sa ma aduca-n nimicnicie,
  Si cum eu imi devorez imaginatia, aceasi sa-mi fie soarta mie.

  Pun punct trofeelor din sutele de strofe,
  Caci ne-ncetat un vast fior ma roade-n pofte,
  Cautandu-mi ce am mai bun,
  Dar cum eu prin creare totul distrug, ma declar un biet nebun !

Materialism sec

Buna,
Ce confuza gluma.
Te zbati pentru o lume ce te sugruma
Sa urci in social, dar fals ca ai inima bruna
Mintea nimic nu-ti sopteste si iti stingi privirea in clar de luna
Ca aveam cu totii teorii despre o lume mai buna
Si ne-am pierdut in materialismul cel fara de urma...
Buna!
Salut si n-am nici umbrela
Caci ce pica-i fara intrebare si celula
Nu-i adevar si tot il strecura
Intr-o minte ceata ce incearca a te minte
In separarea ta de spirit, trup si fiinte.
Tu te pierzi, e verb tridimensional
Eu pierd, dar din materialism si vad universul un organism spiritual
Am seceta mea timpurie despre filozof si istorie
In care nu stiu nimic, dar deduc ca ma indrept catre corectie si victorie.
Ce mistere-mi curg in minte,
Cum ca timpul-i inteligent si totusi persista in mintile sclintite
Ele pun roade in coli slab rotunjite
Cum ca timpul-i inteligent si totusi persista in mintile sclintite !