Mă plimb prin cartier și este,
O baltă ce ma privește.
Vorbește despre mine,
Și spune tot ce am pe creste.
Mai dau o tură, să realizez contexte,
Și tot ce mintea îmi șoptește,
Este că balta, mă privește,
Nu vorbește despre mine, nu cunoaște nici nu este.
Atunci eu ma gândesc cum sporește,
Și tot ce a murit, nu mai crește.
Am niște gânduri de tristețe,
Ce am avut și ce mai este?
Și nu ma opresc, deloc dezinteresat dau veste,
Tu sau eu este cel ce este,
Timpul vechi, timpul nou
Prin gură, mâini și ochi ne iese.
