Eu le aveam dar le aveam pe ploape
Le sopteam si nu le puneam toarte
Lumea ma avea dar eu ii aveam in toate
Cuvinte si soapte
Ce simteam probabil ma simteau in coaste.
Am vorbit despre case
Si a mea e cu coase
Ca m-as intoarce sigur
Dar singur mi-asi fi in noante desigur
Pictam la multe munti si spinul
Si picam la multi in sughit si clar chinul.
Nu pot sopti familia
E aceea dilema ce-mi sparge chelia
Si-n dilema ce-mi cauta scaparea
Eu caut o alta melodie sa imi capteze starea
Sa mai scriu si sa mai fiu
In aceasi stare cand te-am cunoscut si am iubit indiferent de pustiu.
Dar multumesc ca pot sa scriu,
Multumesc ca sunt viu
Am aceleasi carateristici pe care le stiu
Le cunosc, le inund dar le inviu
Multumesc in libertate, multumesc in pustiu.
Si cum sa ma difer ca vreau sa fiu sincer
Nu asi putea ca stiu cum ar fi sa fiu fider
Ce nimic sa conduc sa simt acel difer
Lasa-mi mintea in acel nici cel
Ca asta imi e suflul in acel inel.
