In absenta ta...

  Ma tot intreb de ce nu pot scapa,
  De cinicul negativism ce-l am in absenta ta.
  Imi e dor si ma detest,
  Sunt un monstru si atest.

  Sunt propria-mi groaza,
  Sunt parte din ce scriu,
  Si in geneza,
  Sunt un monstru pustiu!

  Cataclism in noaptea inimii,
  Transformat intr-o bestie a noptii,
  In care luna-mi povesteste,
  Regasirea Celui ce ma priveste...

  Si nu pot fi cavaler,
  Sunt prea gol,
  In fericire prea efemer,
  In privire plin de formol...

  In absenta ta am simtit tot,
  In jur un nonsens,
  Ce darama posibilitatea de troc,
  Ramanand sentiment de foc intens.

  Iar fiecare parte din mine,
  Privita-n culori fine,
  Nu-i alinare pentru mine,
  Vreme vine...

  Si din pamant imi voi privii,
  Viitorul gri,
  Ce-mi dovedeste gandul desfranat,
  Si-mi rup tesutul, incep sa-l impart.

  Caci usa ce se deschide are prag inalt,
  Si nu pot ridica, nu pot sa ma-nalt,
  Prins in nesfarsitul chin,
  In absenta ta, plang si suspin...