Praf

Priveste a timpului gradina, prin praf si tarana
In care se spulbera ziua prin filmul de grindina
Astia ne omoara subtil prin prafuri de credinta, rationalism si sfaturi de usurinta
Ne-au diminuat credinta spulberandu-ne baza fundamentala a.k.a vointa
In toate rafturile sinuciderii de spaima
In adaosul figurat de sticla si totu-i de pomina
Nu-i sens, nu-i inceput si nimic pe masa in aceasi seara senina..

Stinge-ne Doamne setea de crima
Impaca-ne cu unitatea Ta de pace deplina
Lasandu-ne orbi de raul de pe retina
Si sa ne abatem in rauri de mila senina
Prin care toate au un inceput de felina
Acum Doamne, te rog praf inima meschina.

Astia au timpul de partea lor prin scuze de disciplina
In care s-au prezentat constienti de raul din surdina
Si noi aveam steaguri de bunavointa
Dar cotizam la raul ce defapt ne domina
Si iarasi, totu-i de pomina.
Zi senina acoperita de luna plina
In anul cunoasterii avem gura stearsa si mintea intoarsa
Spre partea cugetarii Sinelui
Ca El vroia palma stearsa de orgoliu si angoasa...