Tinut de mana iti soptesc,
Ca atunci cand bine iti e, si mie,
Si-n mijloc mii de suspine,
Si la sfarsit nu ma bucur, doar obosesc!
Razele culorilor vii din lacrima ta,
Imi sfarama inima si mintea,
Caci cand rau iti e, si mie,
Si-n mijloc mii de zambete fine!
Atinge-mi fiorul gri si spune-mi,
Ce cauti, ce vrei de la oameni?
Ca eu lacatul si cheia sunt,
Si-n imaginea ta, un biet plapand, umed si trecut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.