Nevroza

   Astern calde cuvinte-n viitor, crapat de trecut,
   Ca-n prezent sunt tornada, visator si mut,
   Si singur si surd, in cutia secretelor negre,
   Rezemat de cruda coasa, in mirifica mea vedere...

   Si vreau sa ajut, sa uit, sa-mi aduc aminte si din nou sa fug,
   Sa ma regasesc, in dragoste si ura, ce-mi creaza frica si ma astern usor ca un fulg,
   Pe foaie, si-n amintirea ta, sunt un geniu' surdo-mut,
   Ce-ti sopteste-n lacrimi, ca te-am avut dar m-ai pierdut...

   Clatinand in firava ta frenezie, al meu ochi creaza vitejie,
   Sperand a schimba fata tuturor, ci nu numai chipul din hartie!
   Cu totii sa ne nastem inca o data, si uitate ne-ar fi toate,
   Bucurii si rautati, ale gandurilor noastre fericite, bolnave-n rautate.

   Si-n casele noastre sa asternem sinceritatea si iubirea,
   Asemeni curajului nebun de a nimici binele si fericirea,
   Ce inconstienti il creem si-l dezvoltam, si-n final uitam de nea,
   Caci peste pragul putred cu miros ciudat, noi atingem nemurirea!

   Dar sunt nebun, creez confuzie,
   Si-n mica mea lume argintie,
   Imi asez sufletul pe hartie,
   Ca sa fie calcat in uimire, indepartat chiar de a mea minte pustie...