Tată

Tată ești departe și mă simt sugrumat,
Am nevoie de tine, în lipsă sunt dezorientat.
Tată ai cuvinte ce îmi curg prin vene,
Lor m-am dedicat, însă prea devreme.

Aș vrea sa îmi vorbești, cald dar detașat,
Cum tu obișnuiai, să mă râzgâi necondiționat.
Pașii tăi de ar pași aici,
Eu același aș fi, însă tu ai încerca să mă implici.

Să ști, tată
Că mama aleargă,
Întărită și orientată,
Să umple golul, pe care tu îl mângâiai odată.

Noi, cei trei rămași
Suntem puțin răi și lași.
Însă tată, îți promit
Noi trei ⚟ învățăm, doar ne-am împotmolit.

Mă retrag din cuvânt,
Și tată, în speranță mă avânt,
Aici te văd și să vorbesc mă amân,
E totul alb și pe "te iubesc" îmbrățișează,
Eu nu mă mai mișc, aici rămân.

Categoric

Umbrele trecutului îmi luminează calea,
Din inima locului descriu starea,
Am ochii ce văd mișcarea,
Iar sunetele scutului îmi demonstrează lucrarea.

Mă lepăd de dorință și speranțe,
Și din lipsă, toate par creanțe.
Din pipă, toate sunt orientate,
În vârf și din vârf aruncate.

Eu am o viziune aparte,
Dar cum, de fapt, așa ar fi toate.
Însă cum se văd, la imaginație au toarte,
Căci din asta, doar atât se poate.

Categoric în dreapta celor doua emisfere,
Analitic și analogic în stânga, atât cât se cere,
Am pașii drepți și atent pe artere,
Las fluxul sa se întine în plăcere,
Din câte știu, doar aici avere.

Am iubit o speranță

Prima instanță,
M-a prins entuziasmat, fără știință și energic.
A doua performanță,
Mi-a dat conștiință și constanță, pregătindu-mă temeinic.
De aici până în a treia viață,
Am mers atent, analogic și sistematic.
Amețit și parfumat,
Tot ce am intanlit am rezumat.
Însemnat la analogie și transcendență,
N am decât nelămurire și consecvență.
A treia ignoranță,
M-a lăsat dezorientat, dezvelit și în absență.
Reorganizat, cugetat și acoperit în esență,
Am deviat constant efectul clemență,
Înțelegând egalitatea în a sine speță.
Cu talentul în a merge cu intimul în lesă,
Dezgolit și dezbrăcat de inocență,
Las suflul în a lui permanență,
Cert în ce vine, că este indiferent de indiferență.
Am iubit o speranță,
Într-o permanentă ceață, confuzie și gheață.

Carismatic

Ști, îți zic
De când te-am văzut în chip
Nu mai văd rostul a nimic...

Te porți adânc și acid
Și nici pe atât nu ma agit.

Asta ai vrea sa zic
Să îți pic
Dar eu nu prea ma implic..

E momentul ce a trecut și mă sting
Doar sa văd ce ating.

Ști, îți zic
Privirea asta nu costă nimic
Și mai țin să zic că în asta mă valorific.

Rezonanță

Deși vin din lumină,
Dețin întuneric în surdină.
Deși sunt spațiu gol și tihnă,
Dețin agitație și înclinație meschină.
Un cântec ce mă înclină,
Să caut savoarea deplină,
Într-o lume ce deprimă,
Ce caută exces de pervers și se închină.
Pumnul asta se imprimă,
Din alea două una se animă,
Căci apogeul se suprimă,
Când una urlă, iar cealaltă se comprimă.

Inteligență

Plec pe drumul tăgăduinței,
Discern flamand și repezit anul suferinței,
Am omis și am făcut recordul biruinței,
Păzind valorile sentinței.
Cuvintele mergeau în ego,
Și eu eroul.
Deviem de la atenție,
Merg în trecut la corecție,
Sa îndrept în viitor aceea neatenție.
Pași repezi galopează,
Eu spun tot ce ne apasă,
Cu văz, simț și partea capricioasă.
Împărțindu mi mintea,
Într-o serie de filme,
Era unul ce privea,
Într-o altă lume.
Predestinat interpretării,
Voi conduce șirele spinării,
Ca doar inteligența mă va ierta mișcării,
Pe drumul eliberării.