marți, 8 octombrie 2019

Tată


Tată ești departe și mă simt sugrumat,
Am nevoie de tine, în lipsă sunt dezorientat.
Tată ai cuvinte ce îmi curg prin vene,
Lor m-am dedicat, însă prea devreme.

Aș vrea sa îmi vorbești, cald dar detașat,
Cum tu obișnuiai, să mă râzgâi necondiționat.
Pașii tăi de ar pași aici,
Eu același aș fi, însă tu ai încerca să mă implici.

Să ști, tată
Că mama aleargă,
Întărită și orientată,
Să umple golul, pe care tu îl mângâiai odată.

Noi, cei trei rămași
Suntem puțin răi și lași.
Însă tată, îți promit
Noi trei ⚟ învățăm, doar ne-am împotmolit.


Mă retrag din cuvânt,
Și tată, în speranță mă avânt,
Aici te văd și să vorbesc mă amân,
E totul alb și pe "te iubesc" îmbrățișează,
Eu nu mă mai mișc, aici rămân.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pastrati limita bunului-simt.