Umbrele trecutului îmi luminează calea,
Din inima locului descriu starea,
Am ochii ce văd mișcarea,
Iar sunetele scutului îmi demonstrează lucrarea.
Mă lepăd de dorință și speranțe,
Și din lipsă, toate par creanțe.
Din pipă, toate sunt orientate,
În vârf și din vârf aruncate.
Eu am o viziune aparte,
Dar cum, de fapt, așa ar fi toate.
Însă cum se văd, la imaginație au toarte,
Căci din asta, doar atât se poate.
Categoric în dreapta celor doua emisfere,
Analitic și analogic în stânga, atât cât se cere,
Am pașii drepți și atent pe artere,
Las fluxul sa se întine în plăcere,
Din câte știu, doar aici avere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.