Tată

Tată ești departe și mă simt sugrumat,
Am nevoie de tine, în lipsă sunt dezorientat.
Tată ai cuvinte ce îmi curg prin vene,
Lor m-am dedicat, însă prea devreme.

Aș vrea sa îmi vorbești, cald dar detașat,
Cum tu obișnuiai, să mă râzgâi necondiționat.
Pașii tăi de ar pași aici,
Eu același aș fi, însă tu ai încerca să mă implici.

Să ști, tată
Că mama aleargă,
Întărită și orientată,
Să umple golul, pe care tu îl mângâiai odată.

Noi, cei trei rămași
Suntem puțin răi și lași.
Însă tată, îți promit
Noi trei ⚟ învățăm, doar ne-am împotmolit.

Mă retrag din cuvânt,
Și tată, în speranță mă avânt,
Aici te văd și să vorbesc mă amân,
E totul alb și pe "te iubesc" îmbrățișează,
Eu nu mă mai mișc, aici rămân.

Categoric

Umbrele trecutului îmi luminează calea,
Din inima locului descriu starea,
Am ochii ce văd mișcarea,
Iar sunetele scutului îmi demonstrează lucrarea.

Mă lepăd de dorință și speranțe,
Și din lipsă, toate par creanțe.
Din pipă, toate sunt orientate,
În vârf și din vârf aruncate.

Eu am o viziune aparte,
Dar cum, de fapt, așa ar fi toate.
Însă cum se văd, la imaginație au toarte,
Căci din asta, doar atât se poate.

Categoric în dreapta celor doua emisfere,
Analitic și analogic în stânga, atât cât se cere,
Am pașii drepți și atent pe artere,
Las fluxul sa se întine în plăcere,
Din câte știu, doar aici avere.