Oameni

   Ce se pierd in fior,
   Ce's duri precum un carnivor,
   Ce's infiniti ca si cerul de dupa nori,
   Suntem noi, oamenii Dumnezeului lor!


   Parem pamant, dar suntem apa,
   Parem rai, dar suntem infern,
   Rau nu ne mai pare, caci suntem in groapa,
   Sa zbieram nu mai putem, caci suntem slabi, ne masuram in semn!


   Cine suntem noi printre noi?
   Demoni printre demoni, temandu-se de oi,
   Ingeri printre ingeri, aducand moarte-n flori,
   Suntem noi, ai nostrii oameni moi!


   Picam in nuante de gri ori negru,
   Si pictam totul alb ca nu-i greu,
   Sa mintim ori sa fugim de al nostru ochi miseu,
   Ce se apasa-n suflet... devenind tot mai aspru!


   Stingem fercirea si binele, caci nu-i al nostru,
   Atingem astrele-n cuvinte si greu ne mai vedem rostu',
   Pierim printre neajunsuri inutile, caci nu vedem costu',
   Si ne aprindem in minciuniile ochiului, cerand aclamatii cu dosu' !