In timpul scurgerii ultimei lacrimi, aveam idei de consolare,
Ma intanleam in stari de blandete, dar imi priveam raul cu ardoare.
Judecam judecata dupa jocul jenei false,
Si acum aluneca totul in focul unei sinapse.
De pier in victorie ori necaz, las singura strangere,
Pasul analitic in entuziasmul de remunerare,
Unde egalitatea, mila si orice ignoranta dispare..
Doar un pas de singularitate si redozare.
Ultima lacrima ce destabiliza prin slabul glas,
Ideile, intentiile, regretul, ori premonitiile de caz fals,
Avea ca scop slabul glas..
Privite toate defapt, printr-un pod de palma umed si retras!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.