Ansamblu

La atatea priviri cu judecata in colturi,
La atatea amagiri cu zambete de cioburi,
La atatea amintiri cu rasete si resturi,
La atatea iubiri confuze ce te lasa rece si tremuri.

Lasam realitatea sa ne salveze de toate,
Lasam totul sa se aprinda in noapte,
Lasam durerile de stomac si coaste,
Lasam pretul se ne arate soapte.

Si e un acelasi gen, aceleasi fapte,
Este un acelasi an, aceleasi pleoape,
Este un acelasi om, si asta poate,
Este o singura directie, prezentul in toate.

Oglinzi ce ne inconjoara,
Masinarii ce ne infioara,
Pasi de tulbur ce se jura a mia oara,
Schimbare de primavara, in prezentul ce se strecura.

Ochi inchisi pe secunda,
In speranta schimbari, iar ea-i launtrica.
E doar un accept de ansamblu,
In inceputuri, sunt negru si umblu!