Calea lactee, situată într-un mic punct,
Aflat în palma mea, confuz și fără repere.
Se aprinde miraculos, în același timp defunct,
Invizibil de a înțelege, aceste versiuni rupestre.
Mă plimbă prin lumi și intenție,
Din consistență atrag atenție,
Cu gânduri în spirală,
Învârt cu niște bețe,
Tot universul, arătand că suntem ființe mărețe.
Tot într-un punct închid,
Că sunt gazos, solid și lichid,
Și doar în starea de dimineață, insipid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.