Către oameni

Fără voi eu n-am lumină,
Fără voi, o beznă continuă.
Atâta creație și totul sub cortină,
Ochii mei, suav agită o gură meschină.
Tot ce privesc sunt ale mele umbre ce înclină,
Să se transforme în lumină.
Toată pacea asta din surdină,
De nu s-ar povesti, eu ași rămâne în vină.
Va iubesc, lihnit însă și cu gura plină,
Și tot ce am de spus e că nimic nu reprimă,
Cuvintele " Te iubesc", căci ele doar imprimă,
Calitatea noastră etică și destinul din retină.