Simteam ca trebuie sa scriu ceva de fire arsa
Ceva cu mod de plasa
Ca lumea nu crede ca-mi pasa
Cum pica, cum lasa
Sa urce, sa danseze..si totul sa se faca neinteleasa.
Eu prin cuvant m-am cules
Si prin cuvant am ales
Sa ma deschid si cutreier cu sens de necules
Acum inchid zambind putin mai intens.
In jur sesizez
Ca pot sa anesteziez
Cu un cuvant ceva mai dracesc
Tot poporul romanesc.
Prin ape, foc si ceva ceresc
Prin zarve, noroi si ceva taranesc
Cu ochii goi ei cersesc
Sa se ridice in ceva omenesc
Ca ei n-au sacrificiu si nici nu dovedesc
Ca ar vrea ceva domestic si firesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.