Plang

In calatoria brave-i mele imaginatii plangeam
Ca eram niste ingeri care tot mai des cadeam
Si nimic din ce suntem nu eram
Si nimic din ce o sa fim nu suntem, blestemam!


Lacrimii frau nu-i gaseam
Si ma simteam putred, ca nimic inflorit nu adaugam
Neputincios in frumusete, putrezeam
Eram cu totii un intreg, dar singur..plangeam!

Nicio constinta totala sa ne biciuie
Nicio raza, gheata sa ne sfaraie
Nicio morala care cu drag sa ne invie
Eram toti morti si suntem pana ce va sa fie!