Traducerea timpului

Si avem fiecare cate o carte,
Cu toate genurile sacaietoare, cu toate genurile infloritoare
Dar nu avem timp sa o punem deoparte,
In timp uitand-o pe trotuare...

In fata timpului nu-i decat liniste,
Si-n prezent cineva sa te asculte,
Se pierde-n ritm de cateva secunde,
Ca-i la fel ca tine si de ochii tai se ascunde.

Ce poet si ce sclipire,
In a timpului privire,
Si de ocol si de scurtatura,
El apare unde mintea-ti tremura.

Fiecare isi lasa mintea plutitoare si o privire pe fuguta,
In al celuilalt secret, si-n secret este vointa.
Dar fara recunoastere de timp si aliniere de regret,
Viata se pierde intr-un ritm de confuzie si dispret.

Plang

In calatoria brave-i mele imaginatii plangeam
Ca eram niste ingeri care tot mai des cadeam
Si nimic din ce suntem nu eram
Si nimic din ce o sa fim nu suntem, blestemam!


Lacrimii frau nu-i gaseam
Si ma simteam putred, ca nimic inflorit nu adaugam
Neputincios in frumusete, putrezeam
Eram cu totii un intreg, dar singur..plangeam!

Nicio constinta totala sa ne biciuie
Nicio raza, gheata sa ne sfaraie
Nicio morala care cu drag sa ne invie
Eram toti morti si suntem pana ce va sa fie!

Confuz de sincer: Totul este spus

Confuz de sincer: Totul este spus

Totul

Totul in calcul si seama de a fi totul
   Creez increderea si iubirea mea cu omul
   Ca suntem lumina si lumina este focul
   Dar nu arde si raul il dezintegreaza intru-totul
   In lumina si din lumina luminam globul
   Si ne aranjam armonios precum atomul
   Si vidul este totul,
   Si omul este totul
   Si cand totul este vidul
   Vidul este totul
   Si totul este omul
   Si omul este minunea ce-si imagineaza omul.

Eva-luarea marului

In inceputul simtului exista comunul
La vorba nebunului general explica universul
Prin fapte si gandiri ce-mi formeaza versul
Spontan in tot ce-i bun si aici confund perversul
In tot ce picteaza demersul
In drumuri ce le regretam pasind inconstienti de sfera in care se afla Eul
Dar sunt gata sa spulber inconstientul,
Prin forme de cuvant ce-mi construiesc prezentul
Intr-o simpla misiune de recunoastere a Sinelui
Prin aprecierea desteptului
Indepartandu-mi malurile de rusinea sinceritatii intelesului
Ca frica-i rodul neintelesului.

Pe aprecierea raului, recunosc
Fac gauri sa-l cos, in atingerea binelui ce-l cunosc
Si simt ca doar noaptea-i lumina
In baza simtului din retina
Liniste de-ti lasa limba arsa in amurgul de lumina
Si mintea-mi suspina
De egouri ce le-am lasat in surdina
Prin ele-mi formam o inima meschina
Buna ca si carcasa
Dar in interior era o dulce casa arsa.

Fara comparatii de culoare, conceptii si rasa
In demaraj de erectii de angoasa
Polemic in intrari de cunoastere politicoasa
Nu uitam a ne privi ca doar privim o simpla coasa
Ca incercam cu totii drumul catre Dumnezeu
Dar fara cruce si plini de demoni in antreu.