Un drum atat de lung incepe,
In noapte, ochii precum doua cepe.
Usturator sentiment ma cuprinde,
Nu pot sa ma sterg, nu pot sa fug nici'unde!
Cum inima imi da viata, asa usor ma stinge,
Speranta sper c-o frange!
Inghit in sec, in orice directie, nicio alinare
Incet realizez ca viata mea nu mai are valoare!
Tot inima-mi cerseste indurare,
Constiinta imi refuza,
Ce cuprins, sa am in aceasta singuratate amagitoare,
Cand nicio parte din trup nu-mi mai da ascultare?
Refuz orice, refuz sentiment,
Refuz caldura oricui, le pun toate-n aliniament!
Simt ca doar sfoara-mi mai da randament,
Si imi dau seama ca orice sentiment a devenit inevitabil usor armament!
Gandu-mi plange de mila,
Ii dau ascultare ,mi-l asez pe o simpla fila.
Si in paragina imi las constiinta,
De teama ca imi rapeste si nefiinta!
Drumu-mi e stramb, directii sunt prea multe,
Eu amagit, pasesc in vai abrupte.
File rupte, sentimente in vag aruncate,
Inima neinteleasa, se lasa usor in spate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati limita bunului-simt.