Echilibru

Forte opuse ce contra-candideaza
Sunt mintiile noastre ce bruiaza.

Cautandu-ne intr-o dupa-amiaza
Avem miza de mijloc si eleganta
Privim ce ne degaja prin crez si creaza
Sfere de viitor ce sparg granite de speranta.

Eu nu prea sunt ascultat
Ca cica mintea-mi delireaza
Dar asculta cum echitat
Mintea-mi creaza faza.

Rimele ce urmeaza
Doar urmate rimeaza.

Sunt echilibrul ce echilibreaza
Balanta ce se balanseaza.

Inidiferent de indiferenta
Raman diferit prin diferenta.

Echilibrul este o sfarsita permanenta
Acum, inauntrul este o dependenta
Echilibrul este sfera de dementa
Acum afara, naste prezenta.

Moment

Raul tot vorbeste
Eu scriu rime, totusi cine le deosebeste
Mintea ma orbeste
Stima de sine ma coplesteste
Ce pierd, ma atinge intre coarne regeste
Raul tot vorbeste
De ma pierd, ma re-gaseste.

Ma hranesc pe segmente
Ridic intrebari si argumente
Ca trebuie sa recladim aceste schelete
Ce ne fac, inextricabil, viata sa se inconjoare in morminte
Si fiecare nor, e un fulger ce asteapta momente
Raul tot vorbeste.

Eu simt cum se graieste
Intern si asta ne innebuneste
Lumea nu mai scapa si se innegreste
Acest n, doar se inmulteste
Adauga dar, bunatate si izvor se numeste.

Raul tot vorbeste
E un moment ce ma uimeste
Dintre toti, eu ca un peste
Momentul urzeste
Desi totul putred, mantuiri cerseste.

Raul tot vorbeste,
Sub pielea mea se zvoneste
Un glob atat cat ne insoteste
Desi cam amorteste
Raul tot vorbeste.

In prezenta ta

Ce fac, ce spunea
Oricat de daramat, sau orice se auzea
Drept, infocat ma aducea
Era tot din sufletul-mintea mea, era prezenta ta!

Incetineam, intorcandu-ma in trecut
Sa schimb o linie, un punct
Si tot ce faceam, faceam acut
Gaseam prezenta ta, ce ma lasa mut.

Nu schimbam, caci ce aveam sa schimb
Ma stramba in schimb
Si aveam sa uit, ca o existenta de un ghimp
Ce ma sufoca in extaz, o pierdeam de ma plimbam prin timp.

Totul e aici,
Si cuvintele le simt mici
E prezenta ta ce-mi da furnici
Dar tu ma umpli, curaj facandu-mi din frici.

In ce ma implici,
Viata ca un sclipici
Sa traiesc, contemplu
Sa mor, e ceva periplu ce-l aplifici.

Copii si parinti,
Bunici, preoti si sfinti
Rai sau iad, simpli sau perfecti
E mai mult, iar cu prezenta ta ma indrepti.

Distrugerea in creatie
Crezul sau negatie
Invartim imaginea pe conotatie
Ne spulberam cu rostul si totusi creati in rotatie
Ne prindem existenta in semnificatie.

Cu prezenta ta,
O insemnai pe a mea
Timpul crea dependenta
In absenta ta, aveam esenta.