Te iubesc.

Te Iubesc.

Un cuvant gasit in doua,
Un sentiment ce si de-ai pune noua,
Nu ai anticipa placerea ce ne cuprinde ca o roua,
Plapanda euforie ce inimile ne unea, doar noua.

Si cate caut s-o descriu,
Dar dragostea e ceea ce te face viu,
In cuvinte, in sicriu si ce mai stiu
Doar dragostea e ceea ce te face viu.

Si cum n-ai devora,
Ca si bani ori supranatural de ai poseda,
Dragostea inevitabil te intorcea,
Caci ce-i simplu omenesc, defapt ne chema !

Cautand

Ganduri despre cum sa atragem atentia,
Despre cum sa marim perceptia,
Despre cum sa deznadajduim conceptia,
Totul pe drumul ce duce in a ne servi deceptia.

Dau noante noptiilor,
Ca-mi gandesc gandul narozilor,
Il zidesc in trotuarul pometiilor,
Doar clatindu-mi linistea in noanta versurilor.

Si tot astept, un rod sa se desprinda,
Din ce si in ce mintea sa-l cuprinda,
Caci tot sterg ganduri de surdina,
Din teama imprimata pe retina.

Si timpul ma deprima,
Asta-i noanta noptii ce imprima,
Aceste versuri de enzima,
Intr-o vina ce ne-o transformam in cina.