Te iubesc.

Te Iubesc.

Un cuvant gasit in doua,
Un sentiment ce si de-ai pune noua,
Nu ai anticipa placerea ce ne cuprinde ca o roua,
Plapanda euforie ce inimile ne unea, doar noua.

Si cate caut s-o descriu,
Dar dragostea e ceea ce te face viu,
In cuvinte, in sicriu si ce mai stiu
Doar dragostea e ceea ce te face viu.

Si cum n-ai devora,
Ca si bani ori supranatural de ai poseda,
Dragostea inevitabil te intorcea,
Caci ce-i simplu omenesc, defapt ne chema !

Cautand

Ganduri despre cum sa atragem atentia,
Despre cum sa marim perceptia,
Despre cum sa deznadajduim conceptia,
Totul pe drumul ce duce in a ne servi deceptia.

Dau noante noptiilor,
Ca-mi gandesc gandul narozilor,
Il zidesc in trotuarul pometiilor,
Doar clatindu-mi linistea in noanta versurilor.

Si tot astept, un rod sa se desprinda,
Din ce si in ce mintea sa-l cuprinda,
Caci tot sterg ganduri de surdina,
Din teama imprimata pe retina.

Si timpul ma deprima,
Asta-i noanta noptii ce imprima,
Aceste versuri de enzima,
Intr-o vina ce ne-o transformam in cina.

Libertate

Libertate,
Un cuvant aparte
Apare in fata, apare in spate
E plin de orgolii si de coate
E in zi, este in noapte
Este in ochi, este in soapte
Este tot, dar in tot nu se poate.

Dintre toate,
Cerem libertate
Un cuvant cu sinceritate
Si se simte intre roate
Foarte incins si departe
Alergam, alergam ca se poate
Mai mult de atat, le lasam pe celelalte asteptate.

Privesc in stanga si sub coaste
Amintiri de-o libertate
Pierduta, ori nu .. nu se cunoaste
In cunoastere se invart toate
Frumoase si necurate
Albe si parfumate
Libere si moarte
Si dupa, libertate.

Pustiu...

  Obisnuia sa fie amuzant,

    Teste pe lacrimi si glume, si un oricare zambet oftat...

    Obisnuia sa-mi pese de amintiri si viitor,

    Dar acum tot mai rece si nepasator...

    Orice suspin il luam in piept,

    Orice tradare din orice aspect...

    Acum ma strig in ganduri si rugaciuni slab cusute,

    Pierzandu-mi speranta, si tot ce intr-un final avea sa ma asculte...

    Campia mea cu zambete pierdute, cu lacrimi si surasuri,

    Curgatoare este acum, caci toate's pierdute, si toate's mute-n priviri.

    In pustiul sudorii mele,

    Descopar ca singuratatea-mi e singura avere...

    Tin de ea in tacere,

    Si-n tacere-i jur ca orice mi-ar cere,

    N-am sa cedez, am sa creez un drum, o carare,

    Sa ma tina-n brate, fie ca's mic ori mare...

    Si lumea mea nu se mai afla intre Pamant si Cer,

    Si eu nu mai sunt Rai ori Infern,

    Dar nu mai stiu ce sunt, ori ce ganduri pe foaie cern...

    Caut moarte ori viata,

    Caut lumina ori o puternica ceata,

    Ce caut, caci nu gasesc si incep sa gresesc,

    Sa ma desconsider, sa ma definesc,

    Si ma definesc un mare negru ceresc,

    Ca gresesc ori aberez, m-am eliberat.. incep sa ma linistesc !