O egala valoare,
Intr-o stransa stransoare,
De la o trecere printr-o secera de separare,
La o prindere de detasare.
Seara asta nu-i normala,
M-am simtit capacul de pe oala,
Cu valoare si valoare sentimentala,
Dar totusi nimic ce se prajea in ardoare inconsecuentuala.
Multumesc negrului, ca pot scrie pe foaia goala,
Am o multumire si pentru pomenirea mortii actuala,
Si inca o nelamurire de nestire senzuala,
Dar in cine nu credem, e intrebarea de primeneala.
Ce descriere sa fie pe desen,
Ca nu m-am complacut in nimeni mai mult de destin,
Parca nu ar fi fost indeajuns festin,
Doar sa ma misc si eu meschin destul de zen.
Un alb si un negru in acelasi pas,
Asta asi fi facut si faceam dus de nas,
Ca eram inconstient si inevitabil evitam de parastas,
Pe pace si de dom ma feream ne-retras.
Toate strofe cate-or fie,
Le-am mai scris si le-asi mai scrie,
E o vie ce ma invie,
E acelasi vin ce ma aduce sa ma inscrie,
Intr-o seara tarzie anormala si pustie.
