>< Miscare

Ma roade o filozofie de nu mai am scapare
Ma gandesc ca sentimentul vine de la sine cu intrebare
Cum sa fi atat de rece sa-ti treaca printre picioare
Cand e o miscare cu atata grandoare
Vrei sa faci contur dar n-ai rabdare
Te gandesti ca timpul se misca prin rotire
De la roata si ceva plutire
Asta-i miscarea gandita inainte de ere
Cu minte ce parca ma sperie
Dar ma las in intrebare
Si ajung in picioare
Pana la a 9-a intrare.

Am scris o poezie

Am scris o poezie, dar nu stiu daca-i pentru tine,
  Caci tu fara glas fiind, rupea-i tot ce tine de mine.
  Te-am cautat in versuri si pofte,
  Gasind un amar gust, tanjeam pierdut intr-o pierduta noapte...

  Raneste-ma neincetat sa-mi fie bine,
  Caci cum eu creez, ma indrept spre tine.
  Si inima in gheata ea fiind,
  Astept al tau cald raspuns, ca-n calde culori eu foaia sa inund !

  Ridica-mi privirea cu reci zambete,
  Caci eu rece fiind, ma incalzeam neclipind,
  In intelegeara unor surasuri demult pierdute,
  Privind prin praful unor vorbe mute, eu tot te asteptam zambind !

Momente pe segmente

Au fost momente cand am simtit ca ma destram
Momente in care, fara cuvinte si pasi, disperam
Momente in care aveam gand de slabiciune, si nu biruiam
Momente in care nimic nu mai simteam
Momente in care, negru ma uitam
Momente in care alergam, furam, ma imbatam, sfaramam, distrugeam
Momente in care in propriu dictator cadeam
Defapt injuram
Defapt intr-un ritm haotic ma desfaceam
Defapt ma terminam
Defapt ma chinuiam ,
Intr-o placere a momentului bine credeam
Ma minteam, fugeam,
De propriul ochi ma ascundeam
In fata Dumnezeului decadeam
Crunt si fara ispita greseam
Ramaneam segment al neantului argesean
Rau imi cerseam
Si cum mi-l asterneam
Ca eram alb la suprafata, dar pustiu din neam.


Simteam ca rasaream
Ma eliberam si eliberam
Poezia imi era cel mai bun mentor si-l cerseam
Durerea-mi asterneam
Era raza mea de lejeritate corecta si spirituala pe care o cream
Cu care intr-un negru inceput ma impacam
Pacatul din material il rupeam
Simteam cum raul sufletului mental il dezechilibram
Si simple remuscari in dar le primeam
Pentru ca stiu ca puteam
Dar la rau acum suieram
Nicio ureche, ochi sau mana nu-i dadeam
Si ma simteam parca fara trup, minte.. si eu insumi eram un neant.

Atins inevitabil in ispite incercam intolerabil intorsatura si distrugeam
Cuvintele acum le intelegeam
Toata culoarea lor le-o adaugam
Prin simplitate aici incheiam
Ca eram un intreg si la asta ramaneam
Nimic, nicaieri.. nu ma dezechilibram !

Perspectivele vietii

Primul ce ma are nu cunoaste frica mea
Ma astupa in risipa sa
Si inima lui puls de fi avut
Asi prins putere si cuvant.


Cel ce-l percede
Constiinta nu-si vede
Si in ochii lui de sinele si-ar cauta
Ar aprinde torta simturilor si victoria mea..


Erau vorbe din al vietii cuvant
Rodeau si scobeu in sinele sfant
Priceperea noastra de abandon
Si un alt petec de soblon!