miercuri, 22 februarie 2017

Cum ajung la fereastra;

Ploua, bate vantul
Eu nici solo, nici cu gandul
Nu i usor, dar cu randul
O ecuatie simpla pasind cu eul
Sa gandesti cum cerul
Transforma totul in duelul
Cum etern se plimba
E soare, simt nisipul
Ma plimb prezent si periplu
De haine nu stiu, ca n-am treaba cu timpul
Si parca incet de la imaginea asta ceva muta riscul
Ma intorc de la fereastra in simtul
O gaura alba invartindu-se continuum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pastrati limita bunului-simt.