6 decembrie

Nu uita sa tii capul in spate,
Trage-ti ceva aparte
Printre roti si coate
Semne si gloate
Sunete si mirosuri aromate
Toate, sisteme antrenate
Nu uita, lasa capul in spate.

Te rog spune doar ce vezi,
Pe ele, cele de mai sus, sa tremure toate
Ura, gelozia, invidia si nevrozitate
Sa fie apusului memorate
Notate transformate
Le las in vreji, vrajit..ce crezi.

Perdeaua

Mortul vrea sa mearga, sa vorbeasca
In mintea mea el e cel ce cauta sa gaseasca
Si greseste ca accentueaza
Ceea ce nu-i mana cereasca.

Voi de ma vedeti, eu nu sunt
Voi de ma vorbiti, eu exist
Noi de ne cautam, aici sunt
Noi infometati, rezist.

Ce-i dorinta, ce in minte se afla
Imi cere liniste, casa si carafa
Imi cere muzica, confort si parafa
Si totusi toate astea le simt ca o agrafa.

Eu vreau vantul, apa
Eu spulber gandul de rasa
Eu vreau simplul, fara masa
Vreau perdeaua trasa.

In mana o rana, viu
Atat ma simt.
Ochii nu vad liu
Desii mintea le aude,
Spune; trage perdeaua de viu.

De ce am ales poezia.

Pai am ales poezia
Din emotia de a asocia.

Ma gaseam de multe ori treaz
La mijlocul paginii,
Si stiam, jur ca stiam precum cainii
Dar simteam ca ma interiorizez.

Am ales cu ideea de relansare
De sine, eram probabil cu inima statatoare
Dar fara nevoia;
Fara nevoia de a manca
Fara nevoia de a bea
Fara nevoia de a fute
Fara nevoia de a avea.

Si desi nu cred ca ar fi de ajuns,
Am ales poezia
Ca si subiect de purtat
Cu orice tenisi ori trening mulat.

Cum ajung la fereastra;

Ploua, bate vantul
Eu nici solo, nici cu gandul
Nu i usor, dar cu randul
O ecuatie simpla pasind cu eul
Sa gandesti cum cerul
Transforma totul in duelul
Cum etern se plimba
E soare, simt nisipul
Ma plimb prezent si periplu
De haine nu stiu, ca n-am treaba cu timpul
Si parca incet de la imaginea asta ceva muta riscul
Ma intorc de la fereastra in simtul
O gaura alba invartindu-se continuum.

Dorinta

Perceptiile sunt crezuri
Dorinta din nastere face nazuri
Eu scriu, am necazuri
Dar scriu si fac moravuri
Sa inund si fac averi cate nasuri
Plec, aduc
Ce am, ce sunt
Un pantec pe pamant, creat din scanteie si fum, din mangaiere si agonic
Angelic dar demonic
Purific dar de mic
Sacrific parfumul pe nimic
Am tot, atat raman, neclintit dar pic.

Ziua timpului meu

Caut o relaxare indefinibila

O rutina cu munca si viata ceva mai sensibila.

Dar nu le mai vreau, sunt satul

Vreau o incordare definita si totul nou cat mai e timpul.

Ce-i instabilitatea asta ce ma dicteaza,

Ochii nu-mi privesc durerea sau ce ea picteaza.

Un pamant intreg ce la viscol danseaza,

Pulsez in pericol o idee ce nu cred ca avanseaza.

M-am intrebat neincetat, oare ce conteaza ?

Sa fie spatiul celuilalt ce ma inroleaza

Sa fie pamantul, ca-l simt cum se incordeaza

Sa fie cerul, ca-l vad cum innoreaza

Minti ce escaladeaza

In furtuni filmate-n poze ce in extaz finalizeaza

Si sincer nu vad, in toate astea, 

Ce conteaza ?

In trei minute eu cobor

Si pun zavor

Pamantul nu se mai invarte ci curge ca un izvor

Las cuvantul sa ma desire pana am sa mor.

E nefinalizat

Tu finiseaza pana ce ai remarcat

Ca nu materia, doar cuvantul te va picta descătușat.

Imortalizarea efectului

E un punct, ce il numim concluzie
E un loc, de unde putem vedea orice fel de contuzie
E un tip, ce il administram indiferent de confuzie
Este un EU, ce il acoperim , indiferent de discutie.

E un punct, ce in prezent, are perfuzie
E prezentul, ce pe punct, aici scuze.

Acum eu nu ma vad, nici nu ma simt
Lucid, ca un smintit, ma simt
Perforez exact efectul timp
La a 2-a n-am deschis decat un ghimp.

E un tic, sa tip, sa fiu flamand
Rezuma un efect, un gand
Viata putrezea mergand
Si in punct, rumegam cantand.

Dialog cu sine

Sunt de parere ca e important cu cine incepi viata,
Caci de sfarsit incepi sa realizezi distanta,
Prin tot ce ai trecut ai definit prestanta,
Prin ce ai pus cap la cap, chiar si ignoranta,
Concepi un simplu discernamant, siguranta.

Dar iti spun sincer,
Constiinta mi-a dictat crancen,
Sa ma impotrivesc, simteam ca ma disper,
Si asa m-am patrus incet, empatic cu farmec discern.