Obisnuia sa fie amuzant,
Teste pe lacrimi si glume, si un oricare zambet oftat...
Obisnuia sa-mi pese de amintiri si viitor,
Dar acum tot mai rece si nepasator...
Orice suspin il luam in piept,
Orice tradare din orice aspect...
Acum ma strig in ganduri si rugaciuni slab cusute,
Pierzandu-mi speranta, si tot ce intr-un final avea sa ma asculte...
Campia mea cu zambete pierdute, cu lacrimi si surasuri,
Curgatoare este acum, caci toate's pierdute, si toate's mute-n priviri.
In pustiul sudorii mele,
Descopar ca singuratatea-mi e singura avere...
Tin de ea in tacere,
Si-n tacere-i jur ca orice mi-ar cere,
N-am sa cedez, am sa creez un drum, o carare,
Sa ma tina-n brate, fie ca's mic ori mare...
Si lumea mea nu se mai afla intre Pamant si Cer,
Si eu nu mai sunt Rai ori Infern,
Dar nu mai stiu ce sunt, ori ce ganduri pe foaie cern...
Caut moarte ori viata,
Caut lumina ori o puternica ceata,
Ce caut, caci nu gasesc si incep sa gresesc,
Sa ma desconsider, sa ma definesc,
Si ma definesc un mare negru ceresc,
Ca gresesc ori aberez, m-am eliberat.. incep sa ma linistesc !
