Materialism sec

Buna,
Ce confuza gluma.
Te zbati pentru o lume ce te sugruma
Sa urci in social, dar fals ca ai inima bruna
Mintea nimic nu-ti sopteste si iti stingi privirea in clar de luna
Ca aveam cu totii teorii despre o lume mai buna
Si ne-am pierdut in materialismul cel fara de urma...
Buna!
Salut si n-am nici umbrela
Caci ce pica-i fara intrebare si celula
Nu-i adevar si tot il strecura
Intr-o minte ceata ce incearca a te minte
In separarea ta de spirit, trup si fiinte.
Tu te pierzi, e verb tridimensional
Eu pierd, dar din materialism si vad universul un organism spiritual
Am seceta mea timpurie despre filozof si istorie
In care nu stiu nimic, dar deduc ca ma indrept catre corectie si victorie.
Ce mistere-mi curg in minte,
Cum ca timpul-i inteligent si totusi persista in mintile sclintite
Ele pun roade in coli slab rotunjite
Cum ca timpul-i inteligent si totusi persista in mintile sclintite !