sâmbătă, 8 septembrie 2012

Demoni



Ma trezesc pe la 10, in zece secunde incep a ma-ntrece
Ca-i cald in cap si-n suflet tot mai rece
Si ma privesc in oglinda si nici nu simt cum timpul trece
Ramanand fara viata si sec in neuron si fresce...
Creez dura stare-n foaie, dar trec peste
Si raman tot mai singur printre atatea cunostiinte, si frate, de ce?!
Ma blochez, da-mi trece
Dar acum pe bune, nimic nu trece fara sa ma sece!
Dar continui printre labirinturi de minciuni si demoni
Si sparg coridoru-n care tu, frate, tremuri
Injuri si adaugi terori, scuipi si strangi remuscari
Ca esti negru si zbieri printre flori
Esti greu si cazi tot mai adanc in terori
Si te rogi devorand grele otravuri!

Privim demonii ce ne slabesc de emotii
Si ne intrebam ei sunt ? Ori suntem noi cu totii ?

Imi fac autosugestii ruland fel si fel de trestii
Si caut separare de tot restul de chestii
Crap, regret, cad si ma bucur de felul meu de a stii
Impingand greul si finul Eul in minciuniile ochiului
Si-n ochiul Corbului, cad in comunismul solului
Ma tar in secul secolului controlat de ochiul demonului
Si-s tot mai rare razele sufletului
Ca se pierd in rautatiile gandului.
Hai urla si invinge fiarele raului
Hai plangi si gaseste-ti lumina destinului!

Ma bag in pamant tot mai adanc
Ca pe pamant te stingi din pantec
Si-n cantec ma caut sa ma dezleg
De blestemul cel iubesc dar il neg
Si firea tot mai greu imi inteleg,
Cautanduma-n altii atat de des,
Ma despart de mine si tot mai mult rau tes
Ma afund in animalic si-n raget atrag alti demoni
Ce-mi devoreaza sufletul si-mi creaza false imagini
Dar ma ucid sa-mi pierd neagra esenta
Si ma ridic intr-o crunta decadenta!

Un peisaj tot mai trist!
Plin de ura, nu stiu de ce la dragoste insist...
Cand sfaturile se transforma-n tragedii
Cand oamenii din jur sunt jigodii
Eu strig intr-o plina izolare de sine
Tata misca-ma ori ia-ma langa tine..