miercuri, 19 decembrie 2012

Numele meu


  In lupta mea cu mine
  Imi vad numele ce vine
  In lacrimi si suspine
  Cersindu-mi indurare si mai mult bine.
  Cosmin numindu-ma, il dezleg in ce-mi convine :
  Creator onest socotind minutele in inima noptii
  Si pagina se intoarce in favoarea deplinei intelegeri
  Uzandu-mi picioarele, caci imi cresteau aripi de Ingeri !

miercuri, 28 noiembrie 2012

Oameni


   Ce se pierd in fior,
   Ce's duri precum un carnivor,
   Ce's infiniti ca si cerul de dupa nori,
   Suntem noi, oamenii Dumnezeului lor!


   Parem pamant, dar suntem apa,
   Parem rai, dar suntem infern,
   Rau nu ne mai pare, caci suntem in groapa,
   Sa zbieram nu mai putem, caci suntem slabi, ne masuram in semn!


   Cine suntem noi printre noi?
   Demoni printre demoni, temandu-se de oi,
   Ingeri printre ingeri, aducand moarte-n flori,
   Suntem noi, ai nostrii oameni moi!


   Picam in nuante de gri ori negru,
   Si pictam totul alb ca nu-i greu,
   Sa mintim ori sa fugim de al nostru ochi miseu,
   Ce se apasa-n suflet... devenind tot mai aspru!


   Stingem fercirea si binele, caci nu-i al nostru,
   Atingem astrele-n cuvinte si greu ne mai vedem rostu',
   Pierim printre neajunsuri inutile, caci nu vedem costu',
   Si ne aprindem in minciuniile ochiului, cerand aclamatii cu dosu' !

marți, 20 noiembrie 2012

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Glas


  In sopata unei lacrimi am simtit tot,
  O ploapa ce cadea repetat, repeta ca eu sunt tot,
  Si tot ce stiam, in clipa am uitat,
  Fie voia mea, ori a celui ce neincetat ma ajutat.

  Treceam prin apa stingandu-ma in foc,
  Tipand bucuria eterna a unei unde de soc.
  Si eu instabil pe loc,
  Rapid ma suceam, inversand instant efectul tot.

  Nevrand a pastra nimic,
  Fugeam prin lacrimi si amintiri,
  Cautand inima a ma saruta un pic,
  Ca amar ce fiind, m-am inchis in miile de priviri.

  Oare ce vreau sa ating, ca sunt contrar oricarui gand,
  Si ma trezesc in vis ca ma trezesc plangand,
  Caci n-am un ajuns, sa ma aduca-n nimicnicie,
  Si cum eu imi devorez imaginatia, aceasi sa-mi fie soarta mie.

  Pun punct trofeelor din sutele de strofe,
  Caci ne-ncetat un vast fior ma roade-n pofte,
  Cautandu-mi ce am mai bun,
  Dar cum eu prin creare totul distrug, ma declar un biet nebun !

joi, 1 noiembrie 2012

Materialism sec


Buna,
Ce confuza gluma.
Te zbati pentru o lume ce te sugruma
Sa urci in social, dar fals ca ai inima bruna
Mintea nimic nu-ti sopteste si iti stingi privirea in clar de luna
Ca aveam cu totii teorii despre o lume mai buna
Si ne-am pierdut in materialismul cel fara de urma...
Buna!
Salut si n-am nici umbrela
Caci ce pica-i fara intrebare si celula
Nu-i adevar si tot il strecura
Intr-o minte ceata ce incearca a te minte
In separarea ta de spirit, trup si fiinte.
Tu te pierzi, e verb tridimensional
Eu pierd, dar din materialism si vad universul un organism spiritual
Am seceta mea timpurie despre filozof si istorie
In care nu stiu nimic, dar deduc ca ma indrept catre corectie si victorie.
Ce mistere-mi curg in minte,
Cum ca timpul-i inteligent si totusi persista in mintile sclintite
Ele pun roade in coli slab rotunjite
Cum ca timpul-i inteligent si totusi persista in mintile sclintite !

vineri, 26 octombrie 2012

Haos



  Fir, praf, pulbere,
  Magic, prapastie, cenusa,
  Alb, verde, albastru, creare,
  Negru, viscol, cenusa!

  Punct, firav, adanc,
  Grav, atingere, cuvant,
  Fin, incredere, esec,
  Miracol, Divin, pamant!

  Viata, moarte, apasare,
  Drum, intuneric, luminare,
  Genial, sumbru, miscator,
  Gena, imaginatie, fermecator!
 
  Razboi, infrangere, victorie,
  File, creion, istorie,
  Trist, ura, dragoste,
  Final, cianura, Pace!

joi, 25 octombrie 2012

Linistitoare dorinta arzatoare


   Vreau sa scriu, metafora sa asez, sufletul sa mi-l linistesc
   Vreau in cuvant sa ma metamorfozez, si inima s-o pacalesc
   Vreau tot ce e mai bun, vreau fara tutun
   Vreau sa stii ca lumea poate sta in mana unui nebun.
   Vreau ochii sa mi-i clatesc, vreau sa te privesc
   Vreau sa sti ca prin fapte si cuvant traiesc
   Vreau intr-un final tot ce am sa daruiesc
   Vreau din suflet ca tot ce fac sa fie ceresc
   Vreau ca lumea, si eu dealtfel pe o alta cale sa pasesc
   Vreau familia sa n-o asupresc, vreau sa stie ca pe toti ii iubesc!
   Vreau ca tot ce e rau din mine sa golesc
   Vreau cuvantul Tatalui sa-l implinesc.
   Vreau dragoste sa nu mai stiu ca traiesc
   Vreau cu aceste cuvinte sa te linistesc si sa sti ca orice drum ai alege, e cel firesc.
   Vreau sa se stie ca orice om poate fi langa Tatal
   Vreau sa se mai stie ca orice inger poate cadea total intr-un haos banal.
   Vreau in suflet si pe pamant pace sa pot sa ma linistesc
   Vreau si am sa reusesc, tot ce-mi doresc!

duminică, 21 octombrie 2012

Decat un Cuvant


Decat un cuvant deblocheaza tot ce era blocat
Decat un cuvant descrie tot ce era uitat
Decat un cuvant adauga tot ce trebuia adaugat
Decat un cuvant creaza tot ce era  destramat.

Un singur cuvant m-a ametit
Un singur cuvant m-a privit
Un singur cuvant m-a ademenit
Cu un singur cuvant m-am contopit.

Nu-i nimic, am un cuvant
Nu-i nimic, e al meu pe cuvant
Nu-i nimic, il port in gand
Nu-i nimic, il rostesc pe rand.

Acest fin, acest miraculos
Acest film, acest lant muntos
Acest rand, acest miros
Acest gand, ruland intr-un cuvant cu inceput spinos.

Decat un cuvant blocheaza tot ce era deblocat
Decat un cuvant sterge tot ce era de urmat
Decat un cuvant reduce acel surplus cautat
Decat, un cuvant ce ma determinat!

marți, 2 octombrie 2012

Cand sunt...



   Incepe pe foaie a rasuna pasi muti,
   In inimi muti,
   La fete sluti, in gand surzi.
 
   Cand sunt doua minti, incepi sa te minti,
   Gandesti, dar nu simti,
   Razbati ce presimti,
   Incepi sa prezici,
   Ce-n inima-i arici.
 
   Daca nu esti invins, invingi,
   Castigi ce atingi,
   Timpul il inchizi,
   In ochi lucizi.
 
   Ucizi ganduri si pastrezi randuri,
   In rauri de amintiri,
   Pasiuni, iubiri si tot felul de trairi,
   Le-nchizi in amagiri.
 
   Deschizi foi vii,
   Si deschis vei fi.
   De inimi nu te vei feri,
   Intr-un inceput vei muri,
   Ascultand pasul celor vii.

Freamat



   Intuneric in lumina tarii,
   Unde's eroii..
   Unde calcam ?
   Si cu ce astupam ?

   Un ranced freamat ma cutremura,
   Ma scoate din balamale,
   Ma arde si ma ustura,
   Ma topeste impreuna cu alamele..

   Tara dulce,
   De unde sa ne ducem,
   Iti propun o soapta,
   Sa distrugem tot ce-i rau de-ndata!

   Tu da-mi ascultare,
   La toti striga sculare,
   Ca-n vise-i moarte,
   Si-n case moarte!

   La toti tu striga sculare,
   Acum in amiaza mare,
   Toti calare,
   Toti striga-vor, razbunare!

   Toti striga-vor, victorie,
   Toti in berarie,
   Toti in croitorie,
   Toti striga-vor, victorie!

Avort



    Nu mai scriu,
    Prins in avort de viu,
    Cutreier piu piu..
    Sunt mortu' viu.

    Ferestrele-mi plangeau,
    Perdelele suspinau,
    Si nu stiam ce le este,
    Dar acum ce lesne este.

    Patu-mi scartaia,
    Cu urlet de hiena,
    Ochiu-mi cioplea,
    Gandul de pe perna.

    Cantand la decacord,
    Acordat cu struna de Komod,
    Prins in avort,
    Cu siguranta's mort!

    Dar cutreier piu piu,
    Mai incerc sa scriu,
    Inima n-o mai stiu,
    Si tot cutreier piu piu...

    Viitor cuprins in palma,
    Trecut naruit in palma,
    Prezent avort,
    Am ajuns peste tot, venind din scrot!

    Zile-n sir,
    Pe pat a trandavi,
    Numai in minciuni a ma scuti..
    Inima-mi plesni.

    Si-mi scartaiau incheieturiile,
    Of, saracele...
    Si-mi tremurau ideile,
    Of, saracele...

    Pact in impact,
    Apt, in situatie impacat,
    Tind a ma ingropii,
    In urme de plopi.

    Si sufletu-mi fugii,
    Mult peste norii fumurii,
    Si el in jos a privi,
    Dulcea gingasie a naturii.

    Si rautatea gurii,
    Intorsatura sufletului.
    El dori a muri,
    In moarte a privi...

    Si moartea-i da viata,
    Il scoate din ceata.
    Imortalitate atingant,
    Se-nalta ingropand.

    Eu in pamant ramanand,
    Suspin dezintegrand,
    Ramasite din cuvant,
    Incercand in om sa le avant.

    Cei acum recunoscut,
    De prea mult timp pierdut...
    N-am nici-un cumul,
    Ca acum's calm ca mortul!

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Demoni



Ma trezesc pe la 10, in zece secunde incep a ma-ntrece
Ca-i cald in cap si-n suflet tot mai rece
Si ma privesc in oglinda si nici nu simt cum timpul trece
Ramanand fara viata si sec in neuron si fresce...
Creez dura stare-n foaie, dar trec peste
Si raman tot mai singur printre atatea cunostiinte, si frate, de ce?!
Ma blochez, da-mi trece
Dar acum pe bune, nimic nu trece fara sa ma sece!
Dar continui printre labirinturi de minciuni si demoni
Si sparg coridoru-n care tu, frate, tremuri
Injuri si adaugi terori, scuipi si strangi remuscari
Ca esti negru si zbieri printre flori
Esti greu si cazi tot mai adanc in terori
Si te rogi devorand grele otravuri!

Privim demonii ce ne slabesc de emotii
Si ne intrebam ei sunt ? Ori suntem noi cu totii ?

Imi fac autosugestii ruland fel si fel de trestii
Si caut separare de tot restul de chestii
Crap, regret, cad si ma bucur de felul meu de a stii
Impingand greul si finul Eul in minciuniile ochiului
Si-n ochiul Corbului, cad in comunismul solului
Ma tar in secul secolului controlat de ochiul demonului
Si-s tot mai rare razele sufletului
Ca se pierd in rautatiile gandului.
Hai urla si invinge fiarele raului
Hai plangi si gaseste-ti lumina destinului!

Ma bag in pamant tot mai adanc
Ca pe pamant te stingi din pantec
Si-n cantec ma caut sa ma dezleg
De blestemul cel iubesc dar il neg
Si firea tot mai greu imi inteleg,
Cautanduma-n altii atat de des,
Ma despart de mine si tot mai mult rau tes
Ma afund in animalic si-n raget atrag alti demoni
Ce-mi devoreaza sufletul si-mi creaza false imagini
Dar ma ucid sa-mi pierd neagra esenta
Si ma ridic intr-o crunta decadenta!

Un peisaj tot mai trist!
Plin de ura, nu stiu de ce la dragoste insist...
Cand sfaturile se transforma-n tragedii
Cand oamenii din jur sunt jigodii
Eu strig intr-o plina izolare de sine
Tata misca-ma ori ia-ma langa tine..

joi, 30 august 2012

>< Miscare


Ma roade o filozofie de nu mai am scapare
Ma gandesc ca sentimentul vine de la sine cu intrebare
Cum sa fi atat de rece sa-ti treaca printre picioare
Cand e o miscare cu atata grandoare
Vrei sa faci contur dar n-ai rabdare
Te gandesti ca timpul se misca prin rotire
De la roata si ceva plutire
Asta-i miscarea gandita inainte de ere
Cu minte ce parca ma sperie
Dar ma las in intrebare
Si ajung in picioare
Pana la a 9-a intrare.

joi, 16 august 2012

Am scris o poezie


Am scris o poezie, dar nu stiu daca-i pentru tine,
  Caci tu fara glas fiind, rupea-i tot ce tine de mine.
  Te-am cautat in versuri si pofte,
  Gasind un amar gust, tanjeam pierdut intr-o pierduta noapte...

  Raneste-ma neincetat sa-mi fie bine,
  Caci cum eu creez, ma indrept spre tine.
  Si inima in gheata ea fiind,
  Astept al tau cald raspuns, ca-n calde culori eu foaia sa inund !

  Ridica-mi privirea cu reci zambete,
  Caci eu rece fiind, ma incalzeam neclipind,
  In intelegeara unor surasuri demult pierdute,
  Privind prin praful unor vorbe mute, eu tot te asteptam zambind !

miercuri, 8 august 2012

Momente pe segmente


Au fost momente cand am simtit ca ma destram
Momente in care, fara cuvinte si pasi, disperam
Momente in care aveam gand de slabiciune, si nu biruiam
Momente in care nimic nu mai simteam
Momente in care, negru ma uitam
Momente in care alergam, furam, ma imbatam, sfaramam, distrugeam
Momente in care in propriu dictator cadeam
Defapt injuram
Defapt intr-un ritm haotic ma desfaceam
Defapt ma terminam
Defapt ma chinuiam ,
Intr-o placere a momentului bine credeam
Ma minteam, fugeam,
De propriul ochi ma ascundeam
In fata Dumnezeului decadeam
Crunt si fara ispita greseam
Ramaneam segment al neantului argesean
Rau imi cerseam
Si cum mi-l asterneam
Ca eram alb la suprafata, dar pustiu din neam.


Simteam ca rasaream
Ma eliberam si eliberam
Poezia imi era cel mai bun mentor si-l cerseam
Durerea-mi asterneam
Era raza mea de lejeritate corecta si spirituala pe care o cream
Cu care intr-un negru inceput ma impacam
Pacatul din material il rupeam
Simteam cum raul sufletului mental il dezechilibram
Si simple remuscari in dar le primeam
Pentru ca stiu ca puteam
Dar la rau acum suieram
Nicio ureche, ochi sau mana nu-i dadeam
Si ma simteam parca fara trup, minte.. si eu insumi eram un neant.

Atins inevitabil in ispite incercam intolerabil intorsatura si distrugeam
Cuvintele acum le intelegeam
Toata culoarea lor le-o adaugam
Prin simplitate aici incheiam
Ca eram un intreg si la asta ramaneam
Nimic, nicaieri.. nu ma dezechilibram !

Perspectivele vietii


Primul ce ma are nu cunoaste frica mea
Ma astupa in risipa sa
Si inima lui puls de fi avut
Asi prins putere si cuvant.


Cel ce-l percede
Constiinta nu-si vede
Si in ochii lui de sinele si-ar cauta
Ar aprinde torta simturilor si victoria mea..


Erau vorbe din al vietii cuvant
Rodeau si scobeu in sinele sfant
Priceperea noastra de abandon
Si un alt petec de soblon!

joi, 26 iulie 2012

Traducerea timpului


Si avem fiecare cate o carte,
Cu toate genurile sacaietoare, cu toate genurile infloritoare
Dar nu avem timp sa o punem deoparte,
In timp uitand-o pe trotuare...

In fata timpului nu-i decat liniste,
Si-n prezent cineva sa te asculte,
Se pierde-n ritm de cateva secunde,
Ca-i la fel ca tine si de ochii tai se ascunde.

Ce poet si ce sclipire,
In a timpului privire,
Si de ocol si de scurtatura,
El apare unde mintea-ti tremura.

Fiecare isi lasa mintea plutitoare si o privire pe fuguta,
In al celuilalt secret, si-n secret este vointa.
Dar fara recunoastere de timp si aliniere de regret,
Viata se pierde intr-un ritm de confuzie si dispret.

marți, 24 iulie 2012

Plang


In calatoria brave-i mele imaginatii plangeam
Ca eram niste ingeri care tot mai des cadeam
Si nimic din ce suntem nu eram
Si nimic din ce o sa fim nu suntem, blestemam!


Lacrimii frau nu-i gaseam
Si ma simteam putred, ca nimic inflorit nu adaugam
Neputincios in frumusete, putrezeam
Eram cu totii un intreg, dar singur..plangeam!

Nicio constinta totala sa ne biciuie
Nicio raza, gheata sa ne sfaraie
Nicio morala care cu drag sa ne invie
Eram toti morti si suntem pana ce va sa fie!

duminică, 8 iulie 2012

Confuz de sincer: Totul este spus

Confuz de sincer: Totul este spus

Totul

Totul in calcul si seama de a fi totul
   Creez increderea si iubirea mea cu omul
   Ca suntem lumina si lumina este focul
   Dar nu arde si raul il dezintegreaza intru-totul
   In lumina si din lumina luminam globul
   Si ne aranjam armonios precum atomul
   Si vidul este totul,
   Si omul este totul
   Si cand totul este vidul
   Vidul este totul
   Si totul este omul
   Si omul este minunea ce-si imagineaza omul.

duminică, 1 iulie 2012

Eva-luarea marului



In inceputul simtului exista comunul
La vorba nebunului general explica universul
Prin fapte si gandiri ce-mi formeaza versul
Spontan in tot ce-i bun si aici confund perversul
In tot ce picteaza demersul
In drumuri ce le regretam pasind inconstienti de sfera in care se afla Eul
Dar sunt gata sa spulber inconstientul,
Prin forme de cuvant ce-mi construiesc prezentul
Intr-o simpla misiune de recunoastere a Sinelui
Prin aprecierea desteptului
Indepartandu-mi malurile de rusinea sinceritatii intelesului
Ca frica-i rodul neintelesului.

Pe aprecierea raului, recunosc
Fac gauri sa-l cos, in atingerea binelui ce-l cunosc
Si simt ca doar noaptea-i lumina
In baza simtului din retina
Liniste de-ti lasa limba arsa in amurgul de lumina
Si mintea-mi suspina
De egouri ce le-am lasat in surdina
Prin ele-mi formam o inima meschina
Buna ca si carcasa
Dar in interior era o dulce casa arsa.

Fara comparatii de culoare, conceptii si rasa
In demaraj de erectii de angoasa
Polemic in intrari de cunoastere politicoasa
Nu uitam a ne privi ca doar privim o simpla coasa
Ca incercam cu totii drumul catre Dumnezeu
Dar fara cruce si plini de demoni in antreu.

miercuri, 27 iunie 2012

Fundatia binelui


Fii sincer cu tine ca sa poti simti iubirea adevarata
Crede si nu cerceta este definitia fundamentala a adevaratei fericiri unice ci nu duale
Caci atunci cand cauti fericire in altii, defapt atunci o pierzi cu adevarat.
Fericirea altora trebuie vazuta in tine.

joi, 21 iunie 2012

Tristetea unei strazi




   Tristetea unei strazi,
   Imi impinge strigare.
   Ma cuprinde in strigare,
   Tristetea unei strazi.

   Afundat in viziune,
   Tristetea unei strazi,
   Inima-mi transforma-n urne,
   A intra,
   Tristetea unei strazi.

   Felinarul din colt,
   Imi povestes-te intr-un colt,
   Tristetea unei strazi,
   Ce se-intinde in sir de lazi.

   Imi tine usa,
   Tristetea unei strazi,
   A intra, ma-impingea,
   Tristetea unei strazi.

   Surd in vedere,
   Tristetea unei strazi,
   Inca un lucru-mi cere,
   Tristetea unei strazi,
   A o transforma in placere.

joi, 14 iunie 2012

Singur in noapte



   Un drum atat de lung incepe,
   In noapte, ochii precum doua cepe.
   Usturator sentiment ma cuprinde,
   Nu pot sa ma sterg, nu pot sa fug nici'unde!

   Cum inima imi da viata, asa usor ma stinge,
   Speranta sper c-o frange!
   Inghit in sec, in orice directie, nicio alinare
   Incet realizez ca viata mea nu mai are valoare!

   Tot inima-mi cerseste indurare,
   Constiinta imi refuza,
   Ce cuprins, sa am in aceasta singuratate amagitoare,
   Cand nicio parte din trup nu-mi mai da ascultare?


   Refuz orice, refuz sentiment,
   Refuz caldura oricui, le pun toate-n aliniament!
   Simt ca doar sfoara-mi mai da randament,
   Si imi dau seama ca orice sentiment a devenit inevitabil usor armament!

   Gandu-mi plange de mila,
   Ii dau ascultare ,mi-l asez pe o simpla fila.
   Si in paragina imi las constiinta,
   De teama ca imi rapeste si nefiinta!

   Drumu-mi e stramb, directii sunt prea multe,
   Eu amagit, pasesc in vai abrupte.
   File rupte, sentimente in vag aruncate,
   Inima neinteleasa, se lasa usor in spate!

luni, 4 iunie 2012

Clasic



Tot ce scriu e pe moment
Nu dau din casa, cica's dement
Eu clar pe moment
Ma las calcat de sentiment
Si-mi las in palme gandul
Ca nu va dura prea mult pana o sa-mi vina randul
Dar ma consolez cu jurul
Ca sunt unii ce prefera w`ul mai dur ca pro tv`ul
Ei sunt in fuga arsitei placerii, dar raman doar cu gerul
In atatea desfatari ma intreb.. Unde imi e ge`ul ?
Paranoic ca lanterna unui gabor dau recul
Si vai unde imi e gandul
Cu imagini sparte-n randuri
Ma sting ca un calorifer din suventii ori facturi!

Dar devin divin prin sunet,
In privire-mi tin gandul, cu anul ca destinu-l spulber
Arunc mizeria de prin buzunare
Ca la viata ce viata mea o are
Nu-i gasesc tel, nici interpretare...
Si ce stiu e ca sunt fara cautare
In valtori de pura singularitate, brute si murdare
Cu valori de monotonie,
Caci cand imi va fi rau, faca-se ce se va vrea.
Asta spunea mintea mea
Intr-o dimineata cu greata si cafea
Invartindu-ma intr-un cerc de cuvinte
La fel de fiecare data, dar atat de diferite..

sâmbătă, 26 mai 2012

Trecand peste...



  Trecand peste mine, vad o veste,
  Ma opreste si-mi sopteste ;
  Artificialul infloreste,
  Esteticul ofileste !

  Concentrat pe zeciile de zestre,
  Pierd sirul repede, inchizand mii de ferestre,
  Ca oricum sunt pierdute, iar noi mult inainte,
  Si ne inchinam nu stim cui, ca " a crede " acum sunt fente !

  Cu urechiile ciulite dupa zgomote pierdute,
  Imi sfaram privirea in palmele slute,
  Imi las mintea, inima s-asculte,
  Caci daca bine vezi, in rau, firimituri de bine, zeci - sute !

  Si cu drag astept sa-nchidem ochii cu totii,
  Sa acceptam pacatele din fata portii, in fata mortii,
  Sa iubim pieirea, caci in averea vietii, noi suntem hotii,
  Toate astea sa nu murim in pacat, dar din pacat ne nastem cu totii !

luni, 14 mai 2012

Ansamblu


La atatea priviri cu judecata in colturi,
La atatea amagiri cu zambete de cioburi,
La atatea amintiri cu rasete si resturi,
La atatea iubiri confuze ce te lasa rece si tremuri.

Lasam realitatea sa ne salveze de toate,
Lasam totul sa se aprinda in noapte,
Lasam durerile de stomac si coaste,
Lasam pretul se ne arate soapte.

Si e un acelasi gen, aceleasi fapte,
Este un acelasi an, aceleasi pleoape,
Este un acelasi om, si asta poate,
Este o singura directie, prezentul in toate.

Oglinzi ce ne inconjoara,
Masinarii ce ne infioara,
Pasi de tulbur ce se jura a mia oara,
Schimbare de primavara, in prezentul ce se strecura.

Ochi inchisi pe secunda,
In speranta schimbari, iar ea-i launtrica.
E doar un accept de ansamblu,
In inceputuri, sunt negru si umblu!

joi, 10 mai 2012

Ultima lacrima

In timpul scurgerii ultimei lacrimi, aveam idei de consolare,
Ma intanleam in stari de blandete, dar imi priveam raul cu ardoare.
Judecam judecata dupa jocul jenei false,
Si acum aluneca totul in focul unei sinapse.

De pier in victorie ori necaz, las singura strangere,
Pasul analitic in entuziasmul de remunerare,
Unde egalitatea, mila si orice ignoranta dispare..
Doar un pas de singularitate si redozare.

Ultima lacrima ce destabiliza prin slabul glas,
Ideile, intentiile, regretul, ori premonitiile de caz fals,
Avea ca scop slabul glas..
Privite toate defapt, printr-un pod de palma umed si retras!

miercuri, 25 aprilie 2012

Calaul



Calaul prin grai de vant reveni in resemnare
Si sunetul ploii din lacrima omului avea insemnare
Ca la inima ofilita de dor si atragerea in Eu
Nu-i mai trebuia decat o sabie, inima sa o aplece in portmoneu.
Si plangeam, dar cu lacrimi nestiute
Ca eu vedeam adevarata durere etalata doar pe frunte
Nu pe burta, buze, pometi ori cute
Iar in sangele agil de boala, descopeream secrete-n cuvinte.
Pasul pieirii acum imi era tot mai aproape
Sanul indatorarii il simteam imprimat pe pleoape
Si ochii nu-mi priveau decat negru ori gropi
In care mi-i simteam, nu albastrii, doar orbi.
Dur calaul din spatele biciului cu tais gri
In care inima lui pulsa doar moartea din cei vii
Si isi desena pozitie de spaima
Dar calaul se opreste pentru o ascutire spontana
Al sabiei tais, in care eu imi priveam chipul de pomana...

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Substanta



   Sunt umbra ce m-alearga,
   Sunt spiritul ce neaga,
   Infipt in coltul unui ciob,
   Zdrobit de fiorul ce ma-njunghie orb!

   Si vederea ma deruta,
   Si moartea ma saruta,
   Si se duce o lupta crunta,
   Intre frunte si burta..

   Oboseala ma agita,
   Ma-mpinge in grota,
   Imi neaga viitoru',
   Si-mi inegreste doru'...

   Si-n jur nu se sesizeaza,
   Singuratatea ce ma anesteziaza,
   Ma-ntregeste si ma sfarama,
   Ma alunga si din chin ma face gluma...

   Dura hrana ce mi se ofera,
   Si fericirea-mi sta in alta sfera,
   Si-i departe si spera,
   Sa ne revedem intr-o alta era!

   Pierdut in randuri,
   Si-n sentimentul din ganduri,
   Alerg dupa dor,
   Calcand in neajuns, sec usor...

luni, 26 martie 2012

Parol



    Jongland cu triste zambete,
    In lumina unei sincere priviri,
    Aleg cu repeziciune bune fapte,
    Le ascund in gand si randuri.

    Si cate ganduri, cate ganduri,
    Las pe foaie...
    Pritre amintiri si randuri,
    Pun pe foaie ale mele razboaie.

    Inconjurat de umbre,
    Idei si ganduri sumbre,
    Ma rup de lume,
    Ma rup de tot, ma rup de glume...

    Ca's in privire umed,
    Si calc asa de des,
    Incat vasul ce ma defineste,
    Se crapa, ma-ncetineste...

In absenta ta...



  Ma tot intreb de ce nu pot scapa,
  De cinicul negativism ce-l am in absenta ta.
  Imi e dor si ma detest,
  Sunt un monstru si atest.

  Sunt propria-mi groaza,
  Sunt parte din ce scriu,
  Si in geneza,
  Sunt un monstru pustiu!

  Cataclism in noaptea inimii,
  Transformat intr-o bestie a noptii,
  In care luna-mi povesteste,
  Regasirea Celui ce ma priveste...

  Si nu pot fi cavaler,
  Sunt prea gol,
  In fericire prea efemer,
  In privire plin de formol...

  In absenta ta am simtit tot,
  In jur un nonsens,
  Ce darama posibilitatea de troc,
  Ramanand sentiment de foc intens.

  Iar fiecare parte din mine,
  Privita-n culori fine,
  Nu-i alinare pentru mine,
  Vreme vine...

  Si din pamant imi voi privii,
  Viitorul gri,
  Ce-mi dovedeste gandul desfranat,
  Si-mi rup tesutul, incep sa-l impart.

  Caci usa ce se deschide are prag inalt,
  Si nu pot ridica, nu pot sa ma-nalt,
  Prins in nesfarsitul chin,
  In absenta ta, plang si suspin...

joi, 22 martie 2012

Legi conceptuale


 * Toate lumiile se afla in lumea prezenta.
 * Cand cauti a fi invidiat, invidia ta iti intrece imaginatia.
 * Cand dai sfat de rabdare, rabdarea ta e intre ghilimele.
 * Darul cu contradictie are asteptari, dar nu se vor implini.
 * Pasii calmi au un haos grandios.
 * Privirea ce sta ascunsa este defapt un regret.
 * Distrugerea spontana nu tine de nervi, ci de incomplectul ei.
 * Ceea ce stim, defapt credem ca stim.
 * Ce se numeste bine cu siguranta este bine, dar doar personal.
 * Sfatul nu-i mai mult de cat o consolare a eului.
 * Cand ceri de la gand esti defapt inutil.
 * Acceptarea a tot ce e, inseamna renuntare.
 * Confuzia este unicul adevar al realitatii.
 * Cei ce cersesc au timp pentru toate.
 * Timpul nu-i decat un siret prea scurt.
 * Cea mai mare dorinta a omului este omul.
 * 60% din dovezi sunt zidite de minciuni.
 * Continuitatea nu are principii.
 * Gandul este cu nimic mai mult decat desenul facut in praful de pe birou.
 * Alegerea inseamna investigatie.
 * Alegerea spontana inseamna o veche investigatie.
 * Legea conceptuala este defapt un fals, dar un fals nu inseamna ca nu-i real.
 * Abandonul nu-i intotdeauna renuntare, ci poate fi o cale mai scurta.
 * Talentul este impulsul subconstientului.

miercuri, 21 martie 2012

Nevroza



   Astern calde cuvinte-n viitor, crapat de trecut,
   Ca-n prezent sunt tornada, visator si mut,
   Si singur si surd, in cutia secretelor negre,
   Rezemat de cruda coasa, in mirifica mea vedere...

   Si vreau sa ajut, sa uit, sa-mi aduc aminte si din nou sa fug,
   Sa ma regasesc, in dragoste si ura, ce-mi creaza frica si ma astern usor ca un fulg,
   Pe foaie, si-n amintirea ta, sunt un geniu' surdo-mut,
   Ce-ti sopteste-n lacrimi, ca te-am avut dar m-ai pierdut...

   Clatinand in firava ta frenezie, al meu ochi creaza vitejie,
   Sperand a schimba fata tuturor, ci nu numai chipul din hartie!
   Cu totii sa ne nastem inca o data, si uitate ne-ar fi toate,
   Bucurii si rautati, ale gandurilor noastre fericite, bolnave-n rautate.

   Si-n casele noastre sa asternem sinceritatea si iubirea,
   Asemeni curajului nebun de a nimici binele si fericirea,
   Ce inconstienti il creem si-l dezvoltam, si-n final uitam de nea,
   Caci peste pragul putred cu miros ciudat, noi atingem nemurirea!

   Dar sunt nebun, creez confuzie,
   Si-n mica mea lume argintie,
   Imi asez sufletul pe hartie,
   Ca sa fie calcat in uimire, indepartat chiar de a mea minte pustie...

Sacrificiu


 Tu, floare inzestrata cu minune
  Ajuta-ma sa arunc tot ce-i negru in mine
  Si prin asta toate celelalte vieti meschine.
  Tu, infloritoare aluzie,
  Scapa-ma din intregul meu fals,
  Unde Adevarul doar zumzaie.
  Eu sunt clanta ce nu se deschide
  Pe cand tu esti fereastra ce respira vieti lucide
  Fac sacrificiu de vedere si gand
  Lasandu-ma sa fiu pur si bland
  Ca in tot ce a fost
  Mi-ai dat tot din ce nu a fost !
  Paseam pe ambele cai, sarutand viata si moartea
  Imbratisand teroarea si soarta
  Cand defapt in tot eu eram totul
  Si totul sa fi fost eu, constientizam punctul.
  Pas cu pas in viata de dupa moarte
  Izbind lumea mea cu soarta ce ne declara moarte
  Si pas cu pas faceam ca viata sa astepte
  Moartea si celelalte fețe.. erau inapte si perfecte !
  Acum in sacrificiu vazut de chipul ochiului
  Calc pe alte trepte si simt scopul schiopului
  Pe cand viata se sfarsea,
  Alunecam pe inceputul totului !

sâmbătă, 17 martie 2012

Drumuri



  Tinut de mana iti soptesc,
  Ca atunci cand bine iti e, si mie,
  Si-n mijloc mii de suspine,
  Si la sfarsit nu ma bucur, doar obosesc!


  Razele culorilor vii din lacrima ta,
  Imi sfarama inima si mintea,
  Caci cand rau iti e, si mie,
  Si-n mijloc mii de zambete fine!


  Atinge-mi fiorul gri si spune-mi,
  Ce cauti, ce vrei de la oameni?
  Ca eu lacatul si cheia sunt,
  Si-n imaginea ta, un biet plapand, umed si trecut!

Simplul concret al eternitatii

Simpla mea parere asupra eternitatii, vietii vesnice..ori cum vreti sa o numiti este urmatoarea :
      Oricat s-ar cauta, cauza este pierduta prin simplul fapt ca exista o cercetare.
Spun simplu si concret opinia mea catre adevarata eternitate ;
                                                  - Adevarata eternitate este intruchipata in clipa.
Elibereaza-ti destinu imbogatindu-ti festinu intr-un prezent continuu!

luni, 5 martie 2012

Porneste totul, cand totul se opreste!



   Cum incepem sa zambim,
   Nopti albe sa lungim,
   Fara sa ne amagim,
   Incepem sa ne mintim!

   Flori sa ascultam,
   In amintiri ne inecam,
   Usor alunecam,
   Am aruncat totul, dar pastram!

   Ghidat de plopi,
   In urme de gropi,
   Viata ne strange-n snopi,
   Albastrii, verzi, orbi,
   Picura cu stropi...

   Strangand surasuri in gand,
   Saraci mergand,
   Clopotul usor rasunand,
   Pasim pe rand!

   Cand totul porneste,
   Nimic nu sta pe loc si ma starneste,
   Cauta si gaseste,
   Imparte si traieste,
   Acum cand totul se opreste!

Praf



Priveste a timpului gradina, prin praf si tarana
In care se spulbera ziua prin filmul de grindina
Astia ne omoara subtil prin prafuri de credinta, rationalism si sfaturi de usurinta
Ne-au diminuat credinta spulberandu-ne baza fundamentala a.k.a vointa
In toate rafturile sinuciderii de spaima
In adaosul figurat de sticla si totu-i de pomina
Nu-i sens, nu-i inceput si nimic pe masa in aceasi seara senina..

Stinge-ne Doamne setea de crima
Impaca-ne cu unitatea Ta de pace deplina
Lasandu-ne orbi de raul de pe retina
Si sa ne abatem in rauri de mila senina
Prin care toate au un inceput de felina
Acum Doamne, te rog praf inima meschina.

Astia au timpul de partea lor prin scuze de disciplina
In care s-au prezentat constienti de raul din surdina
Si noi aveam steaguri de bunavointa
Dar cotizam la raul ce defapt ne domina
Si iarasi, totu-i de pomina.
Zi senina acoperita de luna plina
In anul cunoasterii avem gura stearsa si mintea intoarsa
Spre partea cugetarii Sinelui
Ca El vroia palma stearsa de orgoliu si angoasa...

Razvratirea prezentului


- Am putine cuvinte de spus, grai Prezentul.
Traducerea istoriei si inclinatia acceptarii premonitiei, chiar daca cea de a 2-a iese din ratiune, sunt defapt o grabnica si vulgara inselatorie in fata Mea.
Vreau doar acceptul constientului pentru a-ti imbunatatii intelegerea.
Telul meu este viata, cred ca este evident.
Nu dau sfat de renuntare celorlalte doua forte, ci doar o acceptare pentru complectul meu si al vietii in acelasi timp.
In acelasi timp, doar ca expresie caci Eu sunt sfarsitul lui.
Eu sunt fericirea tuturor, doar prin fericirea lor... si de aici morala!

marți, 28 februarie 2012

Maxima filosofica

Nestiind unde trebuie sa ajung, am pierdut si din deliciul inceputului.
Nestiind ce sa ajung, am pierdut si sicriul sensului.
Nestiind ce sa cred, am pierdut si mirul arbitrului.
Dar stiind toate astea, mi-am trezit in mica parte vointa zenitului.
Si in punctul de inceput al apogeului, parca sunt tot mai confuz in fata constientului!
Intreb toti ochii, dar fara cuvant, care-i sensul sfarsitului..
Si-n cuvant vad grotesc, dar defapt este apogeul continuitatii prezentului!

luni, 27 februarie 2012

Tigarea din coltul mesei



    Aragaz plin de murdarie,
    Scrum si veselie,
    Scaun batut in cuie,
    Numai in bucatarie...


    Tristete si monotonie,
    In plina armonie,
    Panica pe hartie,
    Numai in bucatarie...


    Nerabdare si aroganta,
    Plina importanta,
    Plina de savoare,
    Plina de raze de soare...


    Incercari si esecuri,
    Brichete si brelocuri,
    Tristete-n blocuri,
    Eu in locul oricui...


    Pe scaun mintea se odihnea,
    Iar in veselie ma prindea,
    Fiorul ce ardea...
    Tigarea din coltul mesei, asta vedea!

Mizeria din fundul vapaii



   Si ideea imi e stinsa,
   Intr-o mica mare intinsa,
   De negre priviri ce ma inraiesc,
   Si ma fac sa pic, sa innegresc.

   Drumul ce mi-l croiesc,
   Nici nu stiu ce-i cersesc,
   Ca-i ingust si lunga cale,
   Pana imi va elibera mintea din nemarginita inchisoare!

Cimilitura



  Ce-i la fel de frumos ca si o floare,
  Dar mai puternic mirositor si-n frumusete mult mai mare ?

  Ce-i asemeni sentimentelor din fiecare,
  Dar mult mai patrunzator si profund in fiecare suflare ?

  Ce-i asemeni planetei noastre hranitoare,
  Dar mult mai mic si mai mare ?

  Ce-i asemeni stelelor inconjuratoare,
  Dar mult mai stralucitor in picare ?

  Ce-i asemeni unui rau in varsare,
  Dar mult mai involburat cu fiecare miscare ?

  Ce-i asemeni Totului,
  Dar fara puterea de constientizare ?

  Suntem noi oamenii,
  Si traim prin fiecare !

duminică, 26 februarie 2012

Punct de continuitate



Las toti pasii in urma
De or fi ei grei si fara suma
De or fi ei smei cu gura plina
De or fi fara repaos si spuma...


N-am nevoie de iluzorii succese
Materializate rapid in vagi decese.
Nu aud nici-o voce care sa ma indrume
Doar simple sunete transformate in glume.


Incercarea nu are nici vointa, nici rabdare
Doar o credinta oarecare
Privita din trecut si departare
Indreptata catre un punct de continua redresare.


Trecand din pasiv pe plan de actionare
Fara urma si fara floare
Si fara sa explic vre-o gandire trecatoare
Doar imi relaxez nevroza pe o coala oarecare!

sâmbătă, 18 februarie 2012

Totul este spus



 Primul meu pas a fost pura armonie,
 Intampinarea vietii prin scutirea de agonie.
 Am comunicat prin atingere si confuzie,
 Si raspunsul a fost pura armonie.


 In timpul ce-l devoram deveneam supus lui,
 Supus lacrimii si zambetului.
 Distrugeam prin pura frumusete,
 Iar tot ce cream era simpla dezbinare.


 Acum puneam totul sub cuvant,
 Ascultam de toti si-mi faceam avant,
 Intelegeam dorinta in timp de sughit,
 Si totul imi era cuvenit.


 Toti pasii mei au fost vreo trei,
 Aveam varsta conceptului si-mi strangeam idei.
 In secunda interpretarii simteam socul consecintei,
 Intelegeam o mica parte si ma aflam printre ei.


 Acum aveam trasaturi de contradictie,
 Ochii imi priveau ura si dispretul de constructie.
 In sentimentele versurilor precedente,
 Ramaneam pustiu si pe segmente!


 Ma aflu in cativa ani de libertate,
 Inteleasa in asa fel de mine doar ca ma simteam dur pe coate.
 Simpla cugetare a momentului,
 Ma facut sa-mi arat adevarata fata prezentului.


 Sunt exact aici, in clipa intima,
 Tanjesc dupa pierdut si-l am in palma,
 Imi las toata mintea continutului nesigur,
 Si-mi aflu latura din care ma scutur.


 Totul e spus, si cred ca m-ai placea,
 Dar ai nehotararea inceputului,
 De desconsiderare ori aprecierea mea,
 In nesiguranta cuvantului!

Misterul interpretarii

Observand schimbarile fiecarei zi, ne dam seama ca sunt doar doua lucruri care persista in fata timpului. Aceste doua lucruri sunt fundamentul vietii.
Este binele si este raul, dar tot acest paradox poate fi interpretat.
Dar, indiferent de interpretare ajungi la un concept care-l clasezi ca fiind rau ori bun.
Fiecare din aceste doua fenomene, cu sau fara interpretare, poate lua forma celuilalt.
In interpretare capata un sens, iar sensul interpretari poate fi dezmembrat ori nu, dar el are urmari.
Interpretarea difera la fiecare. Fiecare are un unic rau si un unic bine.
Interpretarea fiecaruia se rezuma la un singurl lucru, adevarul conceput de fiecare in parte prin satisfacerea principiului placerii. Astfel lucrurile sunt clasate ca fiind bune ori rele!
Misterul acestui fenomen este vizibil si poate fi conceput ca fiind bun sau rau, dar consecinta nu are ca baza interpretarea ta, ci doar adevarul tau launtric, adevarata placere a ta.
Prin acest aspect aflam ca singurul adevar al nostru este conceput de aceste doua fundamente, binele si raul. Ne putem modifica adevarul din clipa in clipa. Dar, spun aici, singurul lucru util pe care eu il vad, este sa unesc binele si raul intr-unul singur. Un singur concept. Nu spun ca totul este rau ori ca totul este bine.
Nu, eu spun ca totul este unic, iar de aici putem intelege singularitatea.

Interpretarea ramane pentru fiecare, iar misterul va fi cel mai intim adevar.

joi, 16 februarie 2012

Tradarea pustiului


    Obisnuia sa fie amuzant,
    Teste pe lacrimi si glume, si un oricare zambet oftat...
    Obisnuia sa-mi pese de amintiri si viitor,
    Dar acum tot mai rece si nepasator...
    Orice suspin il luam in piept,
    Orice tradare din orice aspect...
    Acum ma strig in ganduri si rugaciuni slab cusute,
    Pierzandu-mi speranta, si tot ce intr-un final avea sa ma asculte...
    Campia mea cu zambete pierdute, cu lacrimi si surasuri,
    Curgatoare este acum, caci toate's pierdute, si toate's mute-n priviri.
    In pustiul sudorii mele,
    Descopar ca singuratatea-mi e singura avere...
    Tin de ea in tacere,
    Si-n tacere-i jur ca orice mi-ar cere,
    N-am sa cedez, am sa creez un drum, o carare,
    Sa ma tina-n brate, fie ca's mic ori mare...
    Si lumea mea nu se mai afla intre Pamant si Cer,
    Si eu nu mai sunt Rai ori infern,
    Dar nu mai stiu ce sunt, ori ce ganduri pe foaie cern...
    Caut moarte ori viata,
    Caut lumina ori o puternica ceata,
    Ce caut, caci nu gasesc si incep sa gresesc,
    Sa ma desconsider, sa ma definesc,
    Si ma definesc un mare negru ceresc,
    Ca gresesc ori aberez, m-am eliberat.. incep sa ma linistesc !

Iubeste-ma cat sunt in viata



  Iubeste-ma cat sunt in viata,
  Ca sa pot intoarce, in favor, aceasta roata hoata.
  Iubeste-ma ca sa pot crea,
  Iubeste-ma caci iubindu-ma viata-mi sporea !


  Nu fi indiferent,
  Fi contra mea permanent.
  Fi contra ca sa pot crea,
  Si creand inima-mi crestea !


  Ajuta-ma in lunga mea lupta cu contradictia,
  Impingema din dragoste.. si mintea mea se contopea cu justitia.
  Distruge-ma doar ca sa-mi scazi valoarea,
  Si valoarea mea recalculata, inima-ti zdrobea !


  In parere de rau, inima sincer graia,
  Lasa-ti mintea in palmele vantului si nu baga de seama gura cea rea.
  Fi sigur de deductie ca si de pamant,
  Iar cu toate astea, privirea picta un sincer permanent !

Gand la gand



   Gand la gand, pe aceasi fila, pe acelasi rand,
   Vorbim placut, ne mintim razand,
   Ne amintim pe acelasi rand,
   Sentiment evlavios mergand,
   Un placut fior in gand atingand.



   Cucerind placute amintiri,
   Din mult mai multe trairi,
   Printre randuri, ganduri si priviri,
   Intrebari, toate's raspunsuri!
 


   De ce sa cucerim in loc sa stapanim,
   Oameni sa nu mai starpim,
   Sa ne amintim,
   Ca in oameni noi ne privim.



   Inca o strofa incercand,
   Si in tacere strigand,
   De durere, tot stingand,
   As mai scrie da's plapand,
   Mai mananc un rand!

Analiza de drum



 Am ajuns intr-o speranta de plus
 Ca nu totu-i primejdios ori de sus
 Si ca lucrul nostru cel fara de seama
 Ne poate fi de ajuns...
 Ca sa pot intra, am nevoie de o usa
 O deschid fara contradictie, iar ea merge ca unsa
 Ca sa pot iesi, aceasi usa trebui a fi inchisa
 O deschid fara regret, iar ea se tranteste pe jumatate distrusa.
 Ajung la stralucirea une-i vagi amintiri
 Si-i vaga din cauza timpului dintre rascoliri
 Si eu dau rost,
 Ca nu totu-i de sus ori primejdios!

marți, 14 februarie 2012

Observand ziua de astazi

Si tu ce ai facut astazi ?
Ai luat cateva alegeri, care intr-o opinie nevrotica le-ai clasat ca si proaste ?
Daca te-ai gandit vreo clipa la intrebarea precedenta, ai realizat intelesul ca nimic nu e prost si doar cu urmari proaste. Ne dam seama ca orice alegere am lua, suntem predestinati destinului. Cum, in aceste momente, ne putem spune ca nu exista o soarta, ca nu exista un rost al obiceiurilor, iesirilor..si tuturor celor vazute si gandite?
Pur si simplu, intelesul acestora este mult peste constientul nostru.
Iar daca tu oferi un inteles de unda egala la ceea ce am spus eu inseamna ca viata ta va fi doar o masinarie.
Am spus totul cu sens total, doar ca sa iti ofer o iesire de aici. Observa si traieste clipa in care tu defapt doar o etichetai.
Adevarat adevarul cum ca totul are un rost. Dar rostul difera de indiferenta, acceptare ori implicarea noastra in clipe.
Ce pot spune despre sens, daca eu nu ma cunosc pe mine, iar mai mult de atat e ca in fata mea, eu sunt un necunoscut. Poate suna, in propozitia anterioara, totul la fel.. dar mai analizati odata. Iar ca necunoscut, ma desconsider.
Ce pot intelege e un singur lucru ; ca intelesul lucrurilor e de la sine confuz si prioritar.
Toata viata se va rezuma la intelegere, sens si recunoastere!

In toate cazurile noastre; traite, auzite, vazute..etc
                                  Avem o singura cale de acces, iar acea cale se poate deschide prin absolut orice initiativa.
 Acum, depinde de noi!

Imi pare rau





   La imaginatia razei privirii mele
   Am adaugat un dor sa-mi opreasca lacrimile
   Uitandu-ma in trecut
   Iar prezentul meu fiind neascultat cazu mut.


   Stiu ce am fost in viitor, caci ma gaseam in trecut spanzurat de prezent
   Si galbenul meu incet se transforma intr-un gri permanent.
   Sunt un nuc cu rele frunze
   Ascutite-n uitare si usturator sunt pe surprize.


   Imi pare rau ca am renuntat
   Si pe tine iubita mea, sufletului te-am denuntat
   Caci eram fricos si o dragoste aveam de infruntat
   Timpul ma controla, iar eu eram doar timid si enervat.


   Imi pare rau de timp ca nu l-am controlat
   In sentimente pure el era pierdut si uitat
   Cu carcasa sparta caut alinare-n dor
   Acum caut incet incetisor, ca-n trecut eram un pradator.


   Imi pare rau si pe foaie ma astern usor
   Imi pare rau si-n amintire ajung la resemnare pe margine de dor.
   Pun in locul meu cel mai frumos covor
   Pe care tu iubita mea, sa calci pretentios si miscator !

luni, 13 februarie 2012

Destin static




N-am chef, cica n-am vocatie
Dar sunt pur intr-un pur punct de inspiratie
Mintea mea si lichidul din levitatie
Sparg granita dintre a vedea, a cunoaste si vaga educatie
Dintr-o panica de demonstratie
A unei voci paranoice din interiorul evolutiei statice
Partea buna a une-i parti proaste
Si costul dur a unei necostisitoare coaste
Cand sarpele ataca scutul cu sunete
Si porumbelul aduce linistea din tunete
Paralele practice in destinele statice
Toate vagi in opiniile tragice
Si privirile optimiste din gandurile pesimiste
Mint a da cu cereri de permisie in salturile din timp catre zilele triste...
Toti canta, toti fac poezie
Unu-i singur si sigur se agita pe hartie
Se vede sur si surprinzator pe gingie
In inima ta limba-ti e cenusie
Si vaga iti e viata, caci e o concluzie pustie
Si toti striga-n vina, ca cica vinovata-i generatia fara de stralucire
Si toate's fara vointa, ca vointa-i daruire
In imagini crapate in negru, sufletul confuz in amagire
Noi cerem, cersim, violam totul intr-o speranta tarzie
Speranta ne moaie, si totusi acum foaia devine vie !
Inima se rupe, iti plange sufletul
Puteai face greseli, dar nu tocmai tu
Aveai alegeri si nu numai nu
Timpul se scurge, asta simti acu'
Si razi inghetat, ca defapt nu razi.. nu?
Patrulezi prin minte si nu-ti dai seama cum
Ai ajuns intr-un adanc de scrum
Gandind ca era mai bine invers
Dar vezi, nu te varsa si totusi versi
Toti ochii de-i intanlesti... ai dat gresi, besi !

sâmbătă, 11 februarie 2012

Sens fantomatic


  • O alta filosofie confuza cu sens depasit.
Ma gandesc asa; fiecare dintre noi suntem o lume aparte, paralela. Atat de diferita de celelalte incat pare a fi identica. Si imi tot spun ca aratam la fel, gandim si simtim la fel, doar ca nu ne putem da seama. Asta cel putin in prezentul nostru ori cel apropiat, caci in adevaratul final suntem defapt doar un EU.
Avem idei, ganduri, emotii care nu fac altceva decat sa ne ofere un sens. Urcam si coboram pe o singura linie de sens, privita de noi ca si viata. O hranim cu dragoste, ura, gelozii, invidie, mila s.a.
Doborand acest cuib de viespi cu sens melancolic, ne putem da seama de un singur lucru'; acela ca oricat am urca, si oricat am cobori, ajungem la un punct in care sensul liniei noastre, aparent dificile, a devenit foarte simplu si usor de modelat. Aici apare conceptia si constiinta. Aceste doua forme de cunoastere a vietii sunt foarte diferite in prima lor faza de initiere. Conceptia ne aduce un sens constructiv si superior realitatii comune, facandu-ne diferiti si separati.. Pe cand constiinta, ne separa de orice material, imaginar ori real, unindu-ne intr-o pura lumina de deplinatate, acceptare de regret si continuitate. Constiinta este aceea lume inca nedescoperita, cu sens atotștiutor. Constiinta se contopeste cu toata lumea noastra interna; spirituala, psihologica... Unii dintre noi ne ghidam dupa acest sens divin, altii il inlaturam.
Nu spun, caci nu am curajul de a da curaj ori frica celorlalti, ca e rau ori bine, fie ca ne ghidam, fie ca inlaturam acest sens.
Desemnez, in final excentric si nevrotic, ca noi ca oameni avem o lista infinita de elemente, interne si externe, de inteles in linia noastra de sens. Aceste elemente, diferite si asemanatoare, sunt doar coada unei maturi. Putem, cu vointa, sa maturam si fara coada, si cu coada. Dar, in sens de acceptare si intelegere, putem face un singur intreg, ajutandu-ne sa fim deplini.
Aceasta constiinta se ascunde in orice alegere, idee, gelozie, ura, dragoste, etc... toate aceste elemente interne. Ca intreg, in ziua de astazi, este defapt o matura fara coada, asteptand acceptarea tuturor elementelor, indiferent de natura lor, ca ea sa poata fi deplina.
Pe deplinul meu gand de sens, care nu ar putea incapea in infinite cuvinte, rostesc o desconsiderare care nu ar putea fi trecuta decat prin acceptare.
Nu este nicio lupta de purtat, nu avem nimic de demonstrat ori de cladit material, totul este o iluzie a mintii confuze dornica de indeplinire demonica, intr-un punct de conducere. Aceasta minte este defapt pierduta in propria-i iluzie, creand doar haos si lipsa de sens vietii.
    Ca nu pot ajunge la un final, spun urmatoarele; vreau sa pot vrea, doar prin acceptare si recunoastere de sens.
Oricare ar fi sensul dat de altcineva acestei nebunii, curajul meu este sa ma las descoperit.

vineri, 10 februarie 2012

Liniste



Si cand tac, imi privesc cu totii sufletul,
Facand interpretari in bine sau rau.
Cica's anomal, dar tu sau eu,
In intrebarea de unde venim, sau daca ne asteapta un Dumnezeu..

Si cand cuvinte rostesc, cu totii-mi devoreaza sufletul,
Facandu-l un ulcior, unde isi prepara un viitor sau trecutul.
Printre varfuri de priviri, atrag in liniste analiza lor,
Privindu-i, absent, fara incetare si eu in misticul izvor.

Cand fizica prezenta nu-i in prezentul lor,
Ei imi ataca realitatea, sau imi aproba un fapt minor.
Eu chem intr-o strigare de lumina, dar defapt fara glas
O liniste divina, lasandu-mi dorinta sa se usuce pe obraz!

miercuri, 8 februarie 2012

Filosofia Prezentului

Traieste acum, caci este singura clipa a vietii tale. Alunga-ti toate dorintele si temerile, atinge-ti fiecare fior si fiecare limita intr-o calda stralucire de reflex, entuziasm si incredere!
Ai un singur picior si o singura mana in care te sprijini.
Ai un singur ochi, ai o singura alegere. Tine-ti inima in cele 5 degete ale cunoasterii spontane depline si impinge-ti fiecare senzatie in ghearele celorlalti.
Reaminteste-ti prima clipa, a primului pas pus in aceasta lume, si fa-ti o singura analiza a profundului suprem...Prezentul.
Vei vedea o singura punte si o singura sageata, indrumandu-te intr-o singura parte, ducand inspre o singura cale.
Recunoaste-te, accepta-te, indeplineste-te!

Acum tu ca fiinta umana, cu gandire critica, vei dezvolta sublim constient aceasta teorie, parand in prima parte oarecum abstracta, si iti vei demonstra intr-un nivel inalt al Sinelui ca ai dreptate in ce crezi.
Toata aceasta gandire va picta exagerat de exact clipa/prezentul.

Anti-stop


Suna telefonul, eu deschid usa
Imi arunca microfonul, eu destind cusca
Imi lasa cicatrici de loterie
Eu imi las suflul sa fie o bijuterie!

Sunt masculi si femele,
Holbandu-si ochii Ca hrana unei hiene
Vazand in mine o bujuterie a lumi subterane
Cu aripi si coarne,
Din deznadejdie si dragoste faurind icoane,
Pe lumea omului asezat pe ciorne,
Din culmea sclavului strivind tone,
Pasind sincer pe ideologii autohtone.


Hartii si ciocane, in randuri de seara
Vazandu-se pe imaginatia celui mai de seama.
Artist declara, pe pasi de secara :
Arde iluzia prezentului in clipe de ceara,
Facand din viata mea un destin sa ceara.

Umil de lacomia cunoasterii,
Las tinta jos, calcand in spuma marii,
   -cu tot cu Venus,
imi las forta in totalul garii
Cu tot cu moralul verii.

Si nu mai spun nimic, ca's izolat in izvorul tacerii
Si las doar puncte de virgula in paradigma mizerii !

Noapte de nesfarsit


Ochii noptii prind lumina
Noi cu totii ne adunam in intuneric
Si din pulbere de spaima
Faurim un vas euforic.

Patrulam de colo-ncoace
Mai schimbam cateva cojoace
Si din vorbe invidioase
Facem pact pe deandoase.

Avem ochii insangerati
Gura, nu-i stim rostu'
Si din inimi de soldati
Ne-am creat costu'.

Ochii noptii prind lumina
Iar din cerc de sange cald
Am adunat o viata meschina
Sa ne sfarseasca intr-un sloi de pacat !